Micoze cutaneo–mucoase. Generalităţi Micozele cutaneo-mucoase sunt afecţiuni superficiale sau profunde date de fungi (lat. ciuperci). Micozele superficiale. - презентация

1 Micoze cutaneo–mucoase

2 Generalităţi Micozele cutaneo-mucoase sunt afecţiuni superficiale sau profunde date de fungi (lat. ciuperci). Micozele superficiale sunt cauzate de fungii pluricelulari (dermatofiţi) şi unicelulari (levuri), de unde şi gruparea micozelor superficiale în dermatofitoze (dermatofiţii) şi levuroze. Micozele profunde sunt provocate, de regulă, de fungi dimorfi, care au ca proprietate fundamentală prezenţa sub formă de levură in vivo (37ºC) – stare parazitară, precum şi în formă filamentoasă in vitro (25ºC) – stare saprofită.

3 Clasificare etiologică (botanică)

4 Clasificare etiologică (botanică) a fungilor patogeni pentru om I. Fungii dermatofiţi cuprind 3 genuri de paraziţi micotici: Trichophyton Trichophyton T.violaceum, T.tonsurans (tricofiţia antropofilă superficială); T.verrucosum, T.gypseum (tricofiţia zooantropofilă supurativă); T.schoenleini (favus); T.rubrum (rubromicoză); T. menthagrophytes var. interdigitale (epidermofiţie plantară). Microsporum Microsporum M.ferrugineum, M.audoini (microsporie antropofilă); M.canis, M.nanum (microsporie zooantropofilă). Epidermophyton Epidermophyton E.floccosum (epidermofiţie inghinală).

5 DERMATOPHYTES - CLASSIFICATION

6 Clasificare etiologică (botanică) a fungilor patogeni pentru om II. Fungii keratofiţi cuprind câteva variante de levuri: Pityrosporum ovale, Pityrosporum orbiculare, precum şi sinonimul Malassezia furfur (pitiriazis versicolor). III. Fungii din genul Candida, specia cea mai răspândită fiind Candida albicans (candidomicoza). IV. Pseudofungii (bacterii filamentoase de fapt) cuprind în special specia Corynebacterium minutissimum (eritrasma) şi specia Actinomyces israelii (actinomicoza). V. Micromicetele (mucegaiurile) includ genurile Aspergillus, Fusarium, Penicillium, Scopulariopsis, etc.

7 Clasificarea micozelor cutaneo-mucoase I. Dermatofiţii sau Tinea: Epidermofiţie, Rubromicoză, Tricofiţie, Microsporie, Favus Tinea pedis (interdigito-plantară) şi Tinea manum (palmară); Tinea cruris (inghinală); Tinea corporis (pielii glabre); Tinea unguium (onicomicoze); Tinea capitis, Tinea barbae (pilomicoze): pilomicoze uscate sau superficiale – microsporia antropofilă, tricofiţia antropofilă şi favusul; pilomicoze uscate sau superficiale – microsporia antropofilă, tricofiţia antropofilă şi favusul; pilomicoze inflamatoare, supurative sau profunde – microsporia zooantropofilă, tricofiţia zooantropofilă (Kerion Celsi şi sicozisul tricofitic). pilomicoze inflamatoare, supurative sau profunde – microsporia zooantropofilă, tricofiţia zooantropofilă (Kerion Celsi şi sicozisul tricofitic).

8 Clasificarea micozelor cutaneo-mucoase II. Keratomicoze sau pitirosporoze (pitiriazis versicolor) III. Candidoze: Superficiale (cutaneo-mucoase); Cronice (granulomatoase); Sistemice (viscerale). IV. Micoze profunde (Aspergiloza, Micetomul, Sporotricoză, Blastomicoza, etc.). V. Pseudomicoze (superficiale – Eritrasma; profunde – Actinomicoza).

9 DERMATOMYCOSES

10 Clasificare epidemiologică (modalităţi de infectare fungică) Exclusiv de la om (fungi / micoză antropofilă); De la animale şi om (fungi / micoză zoo- antropofilă); Direct din sol (fungi / micoză geofilă); Prin tranziţie de la saprofitism la parazitism (candidoza, pitirosporoza).

11 Surse de infectare fungucă

12 Factorii favorizanţi de contaminare Încălţăminte confecţionată din materiale sintetice şi cauciuc Ciorapi şi lenjerie din fibre sintetice Folosirea detergenţilor în locul săpunurilor Frecventarea ştrandurilor, piscinelor, băilor publice Mediul colectiv de ambiană – grădinie, şcoli, cămine, internate, hoteluri Utilizarea frecventă şi pe perioade mai îndelungate de antibiotice, coricosteroizi, citostatice, etc. Afecţiuni metabolice, în special, diabetul zaharat şi obezitate Migraţiunea umană.

13 Manifestări clinice De regulă, elementul morfologic primar esenţial pentru micozele cutaneo-mucoase este macula eritematoasă, care îşi are particularităţile sale în diferite afecţiuni fungice; elementele secundare sunt scuamele, iar în formele exudative şi crustele - erupie eritemato- scuamoasă / crustoasă

14 Tinea capitis Microsporia Forma zooantropofilă: plăci eritematoase mai puţin numeroase, 2-3 focare, şi mai mari, 3-5 cm, scuamoase, rotunde, bine delimitate. În focare firele de păr se rup uniform la 5-8 mm de emergenţă. Forma antropofilă: plăcile sunt multiple, dimensiunile mici, descuamarea slab pronunţată, firele de păr se rup neuniform în focare la 5-8 mm de emergenţă.

15 Microsporia zooantropofilă

16 Tinea capitis: microsporie antropofilă (M.ferrugineum)

17 Microsporia antropofilă

18 Tinea capitis: tricofiie Forma zooantrpofilă (numită şi Kerion Celsi): este o formă clinică supurativă, profundă, inflamatorie.este o formă clinică supurativă, profundă, inflamatorie. evoluează în 3 stadii – eritematos, infiltrativ şi de abces folicular (pseudotumoral).evoluează în 3 stadii – eritematos, infiltrativ şi de abces folicular (pseudotumoral). în faza de stare: nodozitate dureroasă, rotund-ovalar, de obicei unică, fluctuentă la palpare, la presiune – eliminări de puroi şi fire de păr din fiecare folicul pilos implicat (simptomul fagurilor de miere Celsi).în faza de stare: nodozitate dureroasă, rotund-ovalar, de obicei unică, fluctuentă la palpare, la presiune – eliminări de puroi şi fire de păr din fiecare folicul pilos implicat (simptomul fagurilor de miere Celsi). la copii – Tinea capitis, la bărbaţii adulţi în barbă şi mustaţă - Tinea barbae sau sicozis parazitar.la copii – Tinea capitis, la bărbaţii adulţi în barbă şi mustaţă - Tinea barbae sau sicozis parazitar.

19 KERION CELSI (tricofiţia zooantropofilă)

20 TINEA BARBAE: sicozis parazitar

21

22 Tinea capitis: tricofiie Forma antropofilă: uscată şi cronică. –Forma uscată: plăci eritematoase mici şi numeroase, scuame furfuracee, aderente; firele de păr – rupte la 1-3 mm de emergenţă; vindecare spontană la pubertate. –Forma cronică: în special la fete, boala continuă să evolueze toată viaţa, realizând o tricofiţia cronică a adultului – puncte negre (aspect comedonal), plăcuţe atrofice i descumare discretă la nivelul scalpului.

23 Tricofiţia antropofilă

24 Tinea capitis: favusul – forme clinice în godeuri, scuamoasă (pitiriazică), pustuloasă (impetigoidă).

25 FAVUS

26 Tinea pedis et Tinea manum Forma dishidrozică veziculoasă: erupţie eritemato- veziculoasă cu o evoluţie excentrică în multiple plăci, cu contur relativ policiclic, cu sediul pe laba piciorului şi în spaţiile interdigito-plantare. În unele cazuri pe fond edematos apar bule. Agravarea maladiei survine în anotimpul cald. Se asociază cu o dishidroză palmară cu manifestări de sensibilizare la distanţă. Forma uscată, scuamoasă, hiperkeratozică, predominant cronică şi rebelă la tratament, ia aspectul de focare izolate cu localizare în regiunea plantară, pe marginile tălpilor, pe călcâie etc. Zonele afectate sunt rozate, hiperkeratozice acoperite cu scuame fine, cu epiderm îngroşat, fisuri dureroase. Forma intertriginoasă afectează cu precădere spaţiile interdigitale, unde epidermul este macerat, albicios, cu suprafeţe erodate şi fisuri dureroase.

27 Tinea pedis, forma dishidrozică

28

29 Tinea pedis, forma hiperkeratozică

30

31

32 Tinea pedis, forma intertriginoasă

33 TINEA MANUS PALMARIS

34

35 Tinea manus

36 Tinea unguium Se prezintă trei forme clinice: normotrofică,hipertrofică, atrofică (onicolitică).

37 Formele clinice de onicomicoză: 1. Distală/laterală subunghială 2. Albă superficială 3. Proximală subungială

38 Tinea unghium: distală/laterală subunghială

39

40 Tinea unghium: albă superficială

41 Tinea unghium: proximală subungială

42 Tinea corporis Focare eritemato-scuamoase rotund- inelare sau ovalare, bine delimitate, cu marginea papulo-veziculoasă elevată (herpes circinat).

43 TINEA CORPORIS

44

45 Tinea cruris Epidermofiţia inghinală: plăci eritematoase, policiclice, bine delimitate, cu extindere progresivă periferică, acoperite cu scuame şi vezicule; uneori întreaga suprafaţa este zemuindă, alteori placardul este mai uscat, cu descuamaţie furfuracee.

46 TINEA CRURIS

47

48 Pitiriasis versicolor Macule, localizate pe trunchi, de culoare galbenă, brun-închisă sau acromică, de dimensiuni variate, până la plăci mari, policiclice, cu o descuamare fină şi discretă (simptomul Benie). La badijonare cu Sol. Iodi 2-3% plăcile fixează mai intens iodul – simptomul Baltzer pozitiv.

49 PITYRIASIS VERSICOLOR

50

51

52 Proba cu iod Baltzer

53 Candidoze Candidoze ale mucoaselor Candidoza bucală (muguet sau mărgăritărel). Comisurita candidozică (perleş, cheilita angulară). Cheilita candidozică. Vulvo-vaginita candidozică. Uretrita şi balanopostita candidozică. Candidoze cutanate Forma intertriginoasă (intertrigo candidozic): intertrigo interdigital al măinilor, intertrigo inghino-crural, intertrigo ano- rectal şi genito-fesier, intertrigo axilar, intertrigo submamar. Perionixul şi onixul candidozic. Eritrodermia candidozică. Candidoze muco-cutanate cronice Candidimicoză bucală cronică. Candidomicoză endocrină. Candidomicoză difuză cronică. Granulomul candidozic. Candidoze viscerale şi sistemice

54 Intertrigo candidozic

55 Perionixul şi onixul candidozic

56

57 Diagnosticul de laborator Examenul microscopic (micologic) direct Se face prin examinare la microscop între lamă şi lamelă a scuamelor, firelor de păr, fragmentelor de unghie sau a secreţiei şi exudatelor mucoaselor afectate, precum şi a puroiului din zonele afectate; produsele patologice cornoase se disociază mai întâi cu soluţie KOH de 20-40%. În keratomicoze – scuame cu spori grupaţi în ciorchine, filamente miceliene scurte mai des, lungi mai rar, formând o reţea; În dermatofiţii – scuame şi fragmente unghiale cu filamente miceliene caracteristise (în microsporie scurte, în tricofiţie lungi); fire de păr cu filamente miceliene şi artrospori, iar în favus mai sunt şi bule de aer. În funcţie de specie, sporii rămân situaţi strict în tija părului, fiind spori endotrix, sau erup în exterior, adică în foliculul pilos, formând spori ectotrix. Astfel, afectare endotrix se denotă pentru T.violaceum şi T.tonsurans – în tricofiţia antropofilă; precum şi pentru T.schoenleini – în favus. Afectarea endo-ectotrix este caracteristică pentru M.canis în microsporie, pentru T.verrucosum cu spori mari (megasporon), precum şi pentru T.gypseum (T.mentagrophytes var.gypseum sau asteroides) cu spori mici (microides) – în tricofiţia zooantropofilă supurată. În candidomicoze – celule levurice înmugurite şi frecvent pseudomiceliu.

58 Endothrix spore growth

59 Small-spored ectothrix growth

60 Large-spored ectothrix growth

61 Pseudohyphae of C.albicans (in vaginal mucosa of rat)

62 Scraping the edge of lesion for microscopic examination

63 Trichophyton mentagrophytes

64 Trichophyton rubrum

65 Epidermophyton floccosum

66 Aspergillus fumigatus: microscopy

67 Diagnosticul de laborator Examenul prin culturi pe medii selective. Precizează diagnosticul de specie al agentului fungic. Mediul clasic de preparare a culturilor este mediul de probă Sabouraud: glucoză brută 4 g, peptonă granulată 1g, agar (sau geloză) 2 g, apă distilată 100 g. În caz de eminenţă a unei contaminări a culturii, mediile sunt suplimentate cu antibiotice şi cicloxemidă. Se poate practica şi antibiograma (micograma) cu adăugarea substanţei antifungice de testat în concentraţii crescânde.

68 Culturing: a) T.rubrum; b) E.floccosum; c) T.mentagrophytes; d) M.canis

69 Diagnosticul de laborator Fluoroscopia cu lampa Wood S-a descoperit că în condiţii obscure părul infestat cu anumiţi agenţi fungici produce o fluorescenţă caracteristică la radiaţia UV trecută prin filtrul Wood, care conţine silicat de bariu şi transmite raze UVA cu lungimea de undă de 365 nano-metri. Această metodă este informativă în diagnosticul microsporiei (fluorescenţă verde-vie în forma antropofilă şi verde-pal în cea zooantropofilă), favusului (fluorescenţă verde palidă), pitiriazisului versicolor (fluorescenţă verzuie-maro) şi eritrasmei (fluorescenţă roşu-coral). În tricofiţii, epidermofiţii şi candidomicoze fluorescenţa în lampa Wood este absentă.

70 WOOD'S LIGHT

71 Tratamentul general Poliene: Amphotericine B (1956) Amphotericine B (1956) Nystatine (1951) Nystatine (1951)Azoli: Imidazoli – Myconazole (1969); Ketokonazole (1977) Imidazoli – Myconazole (1969); Ketokonazole (1977) Triazoli – Itraconazole (1980); Fluconazole (1982) Triazoli – Itraconazole (1980); Fluconazole (1982)Alilamine: Terbinafine TerbinafineMorfoline: Amorolfine (1989) Amorolfine (1989)Alte: Flucytosine (1957) Flucytosine (1957) Grizeofulvine (1958) Grizeofulvine (1958) Potassium iodide (1811) Potassium iodide (1811)

72 Tratamentul topic 1. Antimicotice topice: unguent de sulf 5-10%, tinctură de iod 2-5%, soluţie Castelan, soluţie albastru de metilen 2%, clotrimazol, miconazol, econazol, ketokonazol (nizoral), natamicină (pimafucină), ciclopiroxolamină (ciclopirox, batrafen), terbinafină (lamisil), bifonazol (micospor), naftifină (exoderil). 2. Keratolitice (în hiperkeratoze micotice): unguent de acid salicilic de %, unguent Arievici (cu acid lactic şi salicilic), unguent Whitefield (cu acid benzoic). 3. Keratoplastice (în infiltrate micotice): unguent cu ihtiol 10%, unguent cu gudron 3-5%, unguent cu naftalan 3- 5%. 4. Comprese umede cu dezinfectante (în micoze exudative): soluţia d-Alibur, rivanol, tanin, permanganat de potasiu, furacilină.

73