Tema 3. Instrumente ș i aparate de măsurare a masei, a volumului, pH-metru folosite în industria alimentară Subiectele temei 1.Generalităi. Instrumente de cântărit mecanice (balanele analitice, balanele tehnice i balana romana) 2.Generalităi. Aparate de laborator din sticla sau plastic. Masuri speciale. 3.Schema simplificata a unui pH-metru. Factorii care influenează in mod direct măsurarea pH-ului (soluiile tampon, calibrarea, temperatura). Măsurarea pH-ului.

1.Generalităi. Instrumente de cântărit mecanice (balanele analitice, balanele tehnice i balana romana). Operaiunea de masurare a masei se numete cîntătire iar mijloacele de masurare se numesc aparate de cîntărit. Unitatea de măsura in S.I. este kg(care este o unitate de măsura fundamentala). Pentru a afla masa unui corp, este necesara compararea acestuia cu unitatea de masa, lucru care se realizeaza cu mijloace de masurare pentru masa.

DenumireaValoareaSimbolul Tona1 000 kgt quintal100 kgq decakilogramul10 kgdakg kilogramul1kgkg hectogram0,1kghg decagram0,01kgdag gram0,001kgg decigram0,0001kgdg centigram0,00001kgcg miligram0,000001kgmg Multipli si submultipli ai kilogramului:

Clasificarea instrumetelor de cîntărit Dupa modul de efectuare a cantariri: -manuale, la care toate operatiunile sunt realizate de un operator -semiautomate, la care o serie de operatii se executa automat -automate, la care toate operatiile se executa automat Dupa modul de instalare: -fixe -transportabile Dupa principiul de functionare: -mecanice -electromecanice

) După numarul de pârghiii utilizate: instrumente cu o pârghie, numite balane, care pot fi cu brae egale sau inegale instrumente cu mai multe pârghiii numite bascule, la care braele pârghiilor sunt în general inegale.

Elementele pricipale de constructie a aparatelor de cantarit. Elementele de constructie mai importante ale aparatelor de cantarit sunt urmatoarele : parghiile, cutitele, pernitele, placutele limitatoare, paftalele, indicatoarele, suporturile pentru sarcina si dispozitivele de izolare. Parghiille -pargia unui aparat de cantarit este o bara rigida care poate oscila in jurul unei axe constituite din muchia unui cutit. La aceasta bara exista, in general, inca doua cutite pe a caror muchii lucreaza doua forte, si anume: o forta rezistenta si o forta activa.

Cutite si pernite La aparatele de catarit bazate pe principiul parghiilor, legatura dintre parghii sau legatura dintre parghii si alte parti componenteale aparatului este realizata prin articulatii sau reazeme, care, in general, sunt din cutite sau pernite. Placute limitatoare Sunt pise cu suprafata dura, avand rolul de a limita deplasarea cutitelor sau a pernitelor de-a lungul muchiilor active. Paftale Aceste piese fac legatura intre doua parghii, intre o parghie si partea aparatului de catarit care primeste incarcatura sau intre o parghie si postamentul aparatului.

Indicatoarele Indicatoarele aparatelor de catarit servesc la aratarea pozitiei de echilibru. Suporturi pentru sarcina Piesele aparatelor de catarit pe care se asaza sarcina ce urmeaza a fi cantarita se numesc suporturi pentru sarcina. Dispozitive de izolare Aceste dispozitive au rolul de a izola, adica de a echilibra parghiile aparatului de catarit de sarcina reprezrntata prin greutatea încarcaturii atunci cand aparatul de cantarit nu este in stare de oscilatie

Aparate de cantaritUtilizare Balana Balanta etalon Transmiterea unitatii de masa si verificarea greutatilor de lucru. Balanta analitica In laboratoare si cercetare. Gama de masurare 2-200g. Balanta tehnica Cantariri de precizie mai scazuta in depozite, ateliere. Balanta compusa Masurarea unor mase cuprinse intre 2 si 20 kg. Balanta romana Cantarirea marfurilor si a persoanelor. Bascula Bascula electronica Cantarirea marfurilor cu mase mari. Bascula romanaCantarirea statica a marfurilor. Aparate de cantarit automateCantarirea materialelor granulate.

A. Mijloace de cântărire mecanice 1. Balante etalon -utilizate pentru transmiterea unităii de masa si pentru verificarea maselor; -pentru a evita influenta oricărui factor de mediu, balanele etalon sunt inute in incinte închise si sunt acionate de la distanta prin intermediul unei maini mecanice

Balanta analitica se foloseste pentru cintariri de mare precizie intre 0,0001 si 200 g.Este montata intr-o cutie cu pereti de sticla, cu doua usi laterale prin care se fac manipularile de adaugare si scoatere a greutatilor si a substantei care se cintareste si o usa in fata, necesara pen­tru curatari sau pentru interventii.

Pe coloana centrala 2 se sprijina pirghia l la capetele careia sint suspen­date talerele 3. In centrul pirghiei este fixat acul indicator 4 care permite sa se observe la cintarire devieri mici ale pirghiei, indicate pe scala gradata 5. Pentru a reduce uzura muchiilor si prismelor, balanta este prevazuta cu un dispozitiv de oprire, prin care pirghia balantei poate fi ridicata si balanta este pusa in repaus. Dispozitivul de oprire se pune in functiune cu ajutorul butonului de actionare 6, situat pe placa suport 7.

Balanta este prevazuta cu un sistem de proiectie optica pe un ecran de sticla mata 9, pe / care in timpul functionarii apare o micro-scala (fig. 5.28,) gradata cu valori pozitive si negative, de o parte si de alta a pozitiei 0. Gradatiile de pe microscala sint de 0,1 mg in plus sau in minus. Cintaririle se fac folosind trusa de greutati asemanatoare cu cea folosita la balanta tehnica. Din trusa se folosesc numai piesele care repre­zinta gramele. Miligramele sint sub forma unor inele din sirma, numite calareti, asezate in interiorul balantei pe suportul 10. Calaretii sint ma­nipulati cu tamburele 11

Balana analitice Balanta analitica Kern ABS 220-4N, 220 g Descrierea produsului Calibrare externa, ce presupune utilizarea unei greutati de calibrare Constructie durabila, rezistenta la socuri mecanice de intensitate moderata Carcasa confectionata din plastic, iar platanul este confectionat din otel inoxidabil Timp scurt de stabilizare, mai mic de 3 secunde in conditiile in care se lucreaza intr-un laborator Tehnologie avansata cu o singura celula de cantarire, ce asigura un comportament uniform al balantei la variatiile de temperatura

ProducatorKern TipAnalitice Dimensiuni platanø 91 mm Unitati de masura ct g mg Marcaj MNu Precizie g Linearitate± g Reproductibilitate g Capacitate maxima de cantarire220 g CalibrareExterna Timp de stabilizare3 secunde Conditii ambientale de utilizare Temperatura de functionare: °C Umiditate: % Specificaii produs Timp de incalzire8 ore AlimentareAdaptor multi de retea (inclus) Greutate6 kg Functii Dimensiuni exterioare (L*l*h)210*340*325 mm

Balanta analitica Kern model ABT 100-5NM Balanta analitica Kern model ABT 100-5NM cu tehnologie avansata single cell (celula de cantarire este fabricata dintr-o singura piesa de material), timpul de stabilizare este scurt pana la 5 secunde; sistem constructiv anti soc. calibrare interna automata ce se activează automat daca este detectata o variaie de temperatura ce depăete 0.5°C; afiaj digital cu cristale lichide, înălimea digiilor 14 mm numărul de identificare ala balanei este printat pe protocolul de calibrare al balanei conditii de ambient: temperatura: 10 – 30 0 C / umiditate: maxim 80%.

BALANTA KERNABT 100-5NM Domeniu de cantarire100g Precizie de cantarire0.01 mg Valoare de verificare1mg Reproductibilitate0.05mg Linearitate±0.15mg Masa minima cantarita1 mg Conditii de lucru umiditatemaxim 80% Diametru platan80 mm Dimensiuni totale (mm)217x356x338 Dimensiuni draft shield (mm)200x240x260 Dimensiuni spatiu de lucru (mm)168x172x223 Greutate balanta7,5 kg Calibrare interna automataDA Marcaj CE,DA

Gravimetria Gravimetria este metoda de analiza cantitativa in care dozarea compo­nentului urmarit se face prin cintarirea exacta a cantitatii luate in analiza, dizolvarea probei, separarea sub forma de precipitat greu solubil, prin filtrare si spalare, uscarea sau calcinarea precipitatului, pentru a fi adus intr-o forma stabila si cintarirea compusului rezultat. Deoarece necesita timp indelungat de executie, analiza gravimetrica este mai putin utilizata in determinarea calitatii produselor alimentare.

Operatiile de baza folosite in analiza gravimetrica sint: dizolvarea, concentrarea, precipitarea,, filtrarea, spalarea precipitatului, calcinarea pina la greu­tate constanta, cintarirea si calcularea rezultatelor. In analiza gravimetrica, se folosesc balante analitice sau balante de precizie si mai mare (semimicroanalitice sau microanalitice). Cintarirea de precizie la balanta analitica necesita atentie, indeminare si luarea unor precautii. Inaintea efectuarii unei cintariri este necesar sa se stabileasca starea generala si echilibrarea balantei, întrucit nu totdeauna acul indicator se opreste in dreptul diviziunii zero de pe cadran se va incepe cintarirea prin stabilirea punctului zero. Pentru aceasta se urmareste miscarea acului in cinci oscilatii succesive de amplitudine mica.

Aceste oscilatii nu au ca limita aceeasi divizi­une, deoarece amplitudinea pendularilor scade treptat, tinzind catre repaus, catre pozitia zero. Se lasa balanta sa oscileze, rotind butonul cu grija, astfel ca amplitudinea balansarilor sa nu fie prea mare. Nu se tine seama, de primele doua oscilatii si citirea incepe sa se faca de la oscilatia a treia, cind acul se afla in partea stinga a cadranului. Se citeste pozitia extrema a acului din stinga, apoi cea extrema din dreapta si se fac astfel, succesiv, cinci citiri. Citirile din stinga se considera negative, citirile din dreapta pozitive. Se face media citi­ rilor din stinga si media citirilor din dreapta. Media aritmetica a celor doua medii va fi punctul zero real al balantei.

La cintaririle care se vor face in continuare, trebuie sa se echilibreze ba­lanta la punctul zero real. Punctul zero real al unei balante se poate schimba usor, de aceea trebuie determinat inaintea fiecarei cintariri.. Metoda cintaririi directe. Materialul de cintarit (sticla de ceas, fiola etc.) se aseaza pe talerul din stinga al balantei, cit mai la mijloc, iar greutatile pe talerul din dreapta..Greutatile se introduc succesiv, incepind cu cea mai mare greutate si cercetind, dupa asezarea acesteia, directia in care se inclina acul indicator si aducind apoi, din nou, balanta in stare de repaos. Se manipuleaza greutatile (totdeauna cu balanta inchisa), pina se stabileste echilibrul balantei.

Reguli la. exploatarea balantei. Usa din fata a balantei nu se deschide decit pentru curatire, stergerea prafului sau reglare. Usile laterale se folosesc pentru introducerea materialului de cintarit si a greutatilor pe talerele respective Manevrarea la butonul opritor sau la calaret se face cu toate usile inchise. Balanta trebuie verificata daca este sau nu in stare de functionare,; daci are pozitie corecta si punctul zero. Prima verificare consta in deschiderea balantei, rotind butonul opritor si lasind pirghia sa oscileze; in cazul in care balanta nu este in stare de functionare, se controleaza orizontalitatea si verticalitatea ei, observindu-se pozitia bulei de aer sau a firului cu plumb.

Pozitia corecta se obtine prin insurubarea piulitelor picioarelor balantei, apoi se trece la verificarea punctului zero. Pentru pastrarea in buna stare a balantei si pentru ca rezultatele cântărilor sa fie cit mai exacte, trebuie sa se respecte urmatoarele reguli: Balanta trebuie pastrata în cea mai perfecta curatenie. Nu este permis sa se aseze direct pe platan sau pe bucati de hirtie substantele chimice. Acestea se vor cintari numai in vase speciale, perfect curate si uscate; sticla de ceas, fiola, capsula, creuzet etc. Manevrarea butonului opritor, atit la asezarea balantei pe cutit, cit si la ridicarea cutitului, se face incet, evitindu-se miscarile bruste care duc la dereglarea balantei.

Nu este permis a se aseza pe platanele balantei vase calde sau prea reci, deoarece se obtin rezultate eronate si balanta se deregleaza. De asemenea, este bine ca balanta sa fie asezata la o distanta cit mai mare de sursele de căldura. Substantele corozive si cele volatile se vor cintari in vase ermetic inchise (fiole cu capac slefuit). La terminarea cintaririi balanta se lasa in ordine, in pozitia de repaus si cu usile inchise. Greutatile ca si penseta se vor aseza in cutia de greutati. Camera de balante trebuie sa fie izolata de trepidatii, sa aibe tempera­ tura; constanta si sa fie bine luminata.

Balanta tehnica Este tot o balana simpla, utilizata la cântăriri curente, cu precizie redusa; Este incomoda la utilizări frecvente, deoarece talerele sunt plasate sub pârghie, ceea ce le face uneori de neutilizat. Balante tehnice 1-suport; 2-parghie; 3-coloana; 4-talere; 5- paftale; 6-vergele de legatura; 7-buton de actionare a dispozitivului de izolare..

Balanta compusa Are talerele aezate deasupra pârghiilor si trei puncte de incarcare, deci sprijinul se face pe trei cutite;Se utilizeaza cel mai des in activitatea de cantarire; Verificarea se face verificând indicaiile in gol si apoi in încărcare cu 10% si 100%, din sarcina maxima, utilizând greutai etalon. Fig Balanta compusa 1-talere; 2-parghie de cantarire cu brate inegale; 3-cutite duble de sarcina; 4-cutite de legătura; 5-parghire ajutatoare

Bascule romane Servesc la cântărirea unor mase mai mari de 500 kg, pana la kg. Nu utilizează greutai de lucru, construcia bazându-se pe utilizarea pârghiilor cu brae inegale. Echilibrarea sarcinilor de cântarit se face prin deplasarea unor greutai constante, numite cursoare, de-a lungul unor brae cu diviziuni.

Bascule romane obisnuite Au acelasi principiu de functionare ca toate basculele romane, diferind de acestea atat prin sarcina maxima (100, 200, 500, 1000, 2000 kg), cat si din punct de vedere constructiv. Se fabrica in diferite variante, functie de destinatie (pentru vite, cu palnie, forestiere, cu format masa, suspendate). Verificarea se face la suprasarcina, in gol si la 10% din sarcina maxima. 1-postament; 2-platforma; 3-parghie mare gradata; 4-parghie mica gradata; 5-dispozitiv de echilibrare Fig Bascula romana

Mijloace de cantărire electromecanice au dimensiuni mici, constructii robuste, manipulare usoara. prezinta avantajul ca afiseaza si inregistreaza rezultatele, precum si in, unele situatii, prelucreaza aceste rezultate. sunt folosite pentru cântarirea produselor alimentare si calcularea pretului de plata

1.Generalităi. Aparate de laborator din sticla sau plastic. Masuri speciale. Prin volum se înţelege spaţiul pe care îl ocupă un corp. Din punct de vedere a stării de agregare a corpurilor se pot identifica volume bine definite (în cazul corpurilor solide) şi volume care pot fi într-o continuă modificare (în cazul gazelor care sunt trecute dintr-un recipient în altul). In cazul corpurilor solide, acestea prezintă un volum bine definit. Materiile prime solide poroase sau granulare când sunt transportate în vrac vor avea un volum diferit de volumul recipientului care le transportă, datorită volumului porilor sau a formelor neregulate a lor ce permite formarea de goluri între particulele învecinate.

La lichide, datorită forelor moleculare care apar, acestea tind să formeze la separaia dintre ele i starea gazoasă o suprafaă netedă iar cu în cazul contactului cu corpurile solide, lichidele iau forma suprafeei care le conine. Gazele, datorită forelor moleculare foarte slabe tind să ocupe întreg spaiul care le stă la dispoziie i implicit tot volumul acestui spaiu. Măsurarea volumelor se poate face cu: aparate i măsuri pentru determinarea volumului lichidelor, gazelor; Instalaii pentru carburanţi, materii prime semisolide, paste, produse cu vâscozitate mare.

1.Aparate de laborator din sticlă sau plastic Aparatura de laborator din sticlă sau plastic este o aparatură de precizie ridicată fiind uor de manevrat şi utilizat. în cazul aparaturii din sticlă, pentru a corespunde scopului pentru care a fost construită, aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiii: sticla să fie incoloră; să nu prezinte defecte; să fie rezistentă la coroziune (sticlă reactiv), ocuri termice şi să aibă tensiuni interne mici; dopurile să fie etanşe; robinetele să aibă o rezistenă îndelungată la uzură şi coroziune; inscripionările să reziste în timp i la aciunea diferitelor produse acide, bazice, corozive etc.

Utilizarea plasticului la anumite aparate de laborator presupune folosirea următoarelor materiale: polipropilenă (PP), polimetilpentan (PMP) care sunt rezistente la autoclavare şi copolimer stiren-acrilonitril (SAN). Condiiile pe care trebuie sa le îndeplinească aceste materiale sunt: * rezistenţă la temperatura de autoclavare (~ 121 °C); * rezistenă chimică; * gradaii în relief care uşurează citirea; * stabile Ia temperaturi joase {-190 °C); igienizarea la temperaturi de maxim 60 °C pentru păstrarea marcajelor.

Cilindri gradai - se pot confeciona atât din sticlă cât i din plastic (PP, PMP, SAN); măsoară volume de ml Verificarea capacităii cilindrilor se face prin metoda volumetrică sau metoda gravimetrică.

Fig Baloane cotate: a- fără dop: b-cu dop Baloane cotate; pot fi cu dop sau fără dop (fig. 11.3). Acestea măsoară volume mari cu precizie crescută, fiind de următoarele capacităi: 25, 50, 100, 200, 250, 500, 1000, 2000 ml. Din punct de vedere al măsurării, aceste baloane pot fi de golire sau de umplere. Baloanele se pot verifica ca şi cilindrii prin metoda gravimetrică sau prin metoda volumetrică.

Pipete: sunt măsuri din sticlă utilizate pentru măsurarea cantităţilor mici de lichid, în funcie de volumul măsurat, pipetele se clasifică în pipete şi micropipete. Volumul măsurat se exprimă în volumul golit la temperatura de 20 °C. Volumul pipetelor poate fi: 1, 2, 5, 10,20,25,50,100 ml. Volumul micro pipetelor este de: 0,005; 0,01; 0,02; 05; 0,1; 0,2; 0,5 ml. Pipetele pot fi de umplere (cu reper) sau de umplere şi golire (cu scară gradată). Verificarea capacităii pipetelor se face prin metoda volumetrică i gravimetrică. O altă verificare a pipetelor constă în determinarea timpului de scurgere.

Micropipeta automata Pipete de laborator Pipeta gradata

Biurete: sunt folosite în laborator pentru determinarea volumelor mici de lichide prin golire. Biuretele, la fel ca şi pipetele se împart în biurete şi microbiurete. Volumul biuretelor este de 10, 25, 50, 100, 200, 250 ml; volumul microbiuretelor este de 1, 2, 5 ml. Constructiv, biuretele se clasifică în: biurete simple, biurete cu bulă, microbiurete şi biurete automate. Fiecare dintre aceste prezintă o serie de particularităţi: cele cu bulă au la partea superioară un balon pe post de rezervor; unele pot avea sau nu robinet la capătul inferior; biuretele automate sunt prevăzute cu un dispozitiv de preaplin amplasat la partea superioară care asigură scurgerea surplusului de lichid aspirat prin tubul lateral. Biuretele se verifică prin metoda gravimetrică.

Biurete cu bula Microbiurete Biurete automate

3. Schema simplificata a unui pH-metru. Factorii care influenează in mod direct măsurarea pH-ului (soluiile tampon, calibrarea, temperatura). Măsurarea pH-ului. pH-ul întrodus in stiinta Scala pH-ului a fost repede acceptata de comunitatea cercetatorilor biochimisti. În mare parte datorita chimistului german Leonor Michaelis ( ), care a publicat o carte în 1914 despre concentraia ionică a hidrogenului. Folosirea pH-ului devine si mai raspandita in 1935,cand Arnold Beckman dezvolta si vinde un pH-metru simplu portabil.Arnold Beckman Literele pH sunt abrevierea pentru pondus hydrogeni( tradus potential hidrogenic) insemnand ca puterea hidrogenului ca aciditate este cauzata de predominanta ionilor de hidrogen(H + ). Dr. Sørensen este descoperitorul conceptului modern de pH.

In scrierile originale ale lui Sorensen, pH este scris PH. In accord cu Dictionarul limbii engleze moderne Oxford,notatia moderna pH a fost prima data adoptata in 1920 de W.M.Clark din motive tipografice. Definitia pH-ului foloseste concentratia ionilor de hydrogen. Scala pH-ului este o masura a tariei aciditatii si bazicitatii.Este definite pe o scara logaritmica folosind concentratia molara a ionului hidroniu in soluie. pH este definit: pH = - log( [H 3 O + ] ) Apa pură se auto ionizeaza pentru a produce concentraii egale de hidroniu si ioni hidroxid.

Notiunea de pH a fost introdusa de Sorensen in anul 1909 sub denumirea de exponent de hidrogen si a devenit familiara tuturor specialistilor chimisti si biochimisti, semnificatia ei ramanand insa si in prezent un subiect controversat. Datorita unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de determinare al pH-ului, s-a cazut de acord ca notiunea de pH sa fie definita pur experimental, in functie de metoda de masurare. Diversitatea metodelor de determinare a pH-ului si alegerea, dintre acestea, a celei mai adecvate, in functie de domeniul de lucru si de scopul urmarit, pun de asemenea la incercare pe experimentator si pe chimist.

In multe procese de productie se folosesc solutii de apa din diferite substante care au o reactie neutra, acida sau alcalina. Gradul de aciditate sau alcalinitate a acestor solutii se caracterizeaza prin marimea curentului numit indicator de concentratie activa a ionilor de hidrogen, notat pH. Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezinta unul dintre indicii cei mai importanti ai solutiilor ce intervin in procesele de fabricatie cu caracter chimic, masura sa fiind data de concentratia ionilor de hidrogen. Prin definitie, potentialul de hidrogen este pH= -log CH +

Pentru notarea marimi concentratiei marimilor de hidrogen care caracterizeaza proprietatile solutiilor exista o scala speciala si anume scala pH. Fiecare numar al acestei scale se determina din numarul ionilor de hidrogen continuti in solutie, cifrele scalei sunt logaritm zecimal negativ a concentratiei ionilor activi de hidrogen. Punctul central al scalei este pH=7, acest numar corespunde reactiei neutre si proprietatilor neutre ale solutiei. In practica pH=7 este apa chimic pura. Punctele scalei cu valori mai mari de 7 corespund solutiei care are proprietati alcaline, iar cele mai mici de 7 corespund solutieiilor cu caracter acid.

Indicatorii universali Se stie ca o solutie acida sau bazica se poate recunoaste cu ajutorul indicatorilor,substante care isi schimba culoarea,dupa valoarea ph-ului solutiei cu care vin in contact. In afara de indicatorii obisnuiti care se folosesc individual, in functie de domenuil ph-ului urmarit in industrie se mai folosesc solutii sau hartii indicatoare de ph universale. Indicatorii universali sunt amestecuri de doi sau mai multi indicatori,care capata nuante diferite in functie de ph,fiecare dintre indicatori virand in domeniul sau (schimbarea culorii se afla in stransa legatura cu acceptarea sau cedarea de protoni)

Set complet de masurare a pH-ului

Hartia indicatoare O metoda mai putin precisa, dar la indemana tuturor,este determinarea cu ajutorul hartiilor indicatoare. Acestea sunt niste fasii de hartie de filtru imbibate cu un indicator oarecare, o substanta care la o anumita valoare de pH este capabila sa-i schimbe culoarea.

Hartia indicatoare este folosita si in laboratoare pentru a determina acizii si bazele.Acizii transforma hartia albastra in rosu iar bazele pe cea rosie in albastru(solutiile neutre nu isi schimba culoarea).Vopseaua care coloreaza aceste hartii se numeste litmussi provine de la plantele numite licheni.(traiesc in abundenta in Olanda) Cand un chimist vrea sa neutralizeze un acid adauga litmus,solutia capata culoarea rosie(devine baza)iar mai apoi culoarea se va transforma in violet(solutia devine neutra)

Solutii tampon Pentru a se face acordul intre electrozi si pH- metru este necesara o calibrare. In acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact. Astfel de solutii se numesc solutii tampon. Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte pure si stabile, valorile pH- ului sa fie bine stabile, iar potentialul jonctiunii lichide trebuie sa fie de acelasi ordin de marime cu cel al solutiei de determinat.

PH-metrul Un pH-metru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si apoi converteste in unitati de pH. Pentru a obtine o masurare corecta, semnalul de intrare al amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite cerinte.

Aparate de măsurat PH-lui

Ph- metru portativ pentru carne