Ritmul în compoziţia plastică

Ritmul este repetiţia elementelor într-o anumită modalitate; orice obiect concret însufleţit sau neînsufleţit are formă, proporţie şi o anumită ordine, iar dacă este bine proporţionat are şi o armonie, adică aspect plăcut. Ritmul se poate aplica la suprafeţe, volume, culori. Ritmul se obţine prin ordonarea elementelor de limbaj plastic.

Cuvântul ritm provine de la grecescul rhytmos ceea ce înseamnă cadenţă, repetare, mişcare regulată.

Compozitia plastică consta în modalitatea organizarii elementelor de limbaj plastic într-un ansamblu omogen, capabil sa transmita privitorului emotia si mesajul autorului.

Tipuri de ritm: - ondulatoriu (fig. 7.8) - spiralat (fig. 7.10) - orizontal (fig. 7.20) - vertical (fig. 7.15) - liniar (fig. 7.21) - radial (fig. 7.12) - al descreterii (fig. 7.14) - activ prin dilatare (fig. 7.13) - realizat prin tehnică mixtă (fig. 7.16) - al unor forme i culori semănate liber în suprafaă (fig. 7.17) - de forme (fig. 7.22) - cu centru de interes (fig. 7.18) - dinamic (fig. 7.19)

Componente ale ritmului plastic Calitatea – este aspectul vizual Întinderea – este locul ocupat de elementele plastice, în cadrul unei compoziii. Ex. - culorile reci pot ocupa un loc mai mare decât calde. Înălimea – este aezarea elementelor din tablou Accentul – pune în valoare cromatică sau acromatica din tablou Intervalul – distana dintre elemente

Exemple din arta plastică în care regăsim ritmul: Renato Guttuso – pictor italian - Peisaj în alb, Constantin Brâncui -sculptor român – Domnioara Pogany Paul Cézane – pictor francez – Pinul cel mare