FIZIOPATOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Cardiopatia ischemică Este o suferinţă cardiacă consecinţă a ischemiei miocardice rezultată dintr-un dezechilibru între aportul de oxigen şi nevoile miocardului într-un moment dat, la nivelul arterelor coronare. Se mai numeşte boală coronariană.

Clasificarea tipurilor de cardiopatii 1.Cardiopatia ischemică dureroasă: A) angina de piept; B) infarctul acut de miocard; C) sindrom intermediar. 2.Cardiopatia ischemică nedureroasă: D) moarte subită; E) tulburări de ritm şi conducere; F) cardiomegalia.

Infarctul miocardic L eziunea specifică este necroza miocardului, care apare fie în urma ocluziei acute i complete a unei artere coronare prin tromboză, fie - mai rar - datorită hemoragiei peretelui arterei coronare sau ramolirii unei plăci de aterom. Localizarea cea mai frecventă a infarctului miocardic o reprezintă ventriculul stâng i septul interventricular.

Valvulopatii (boli ale valvelor cardiace) 1)Stenoza valvulară - constă în diminuarea deschiderii valvei respective i îngustarea orificiului prin care trece sângele (ex.: Stenoza aortică). 2) Insuficienta valvulară - constă în închiderea incompletă a valvei respective i refluarea (regurgitarea) sângelui (ex.: Insuficiena aortică).

Stenoza aortică Cauzele sunt diverse - congenitală la copii i tineri, - reumatismală la aduli, - degenerativă la vârstnici. Simptomele principale sunt:- Sincopa (pierderea contiinei) de efort, - Dispneea (sufocarea) de efort, - Angina ( durere în piept) de efort. Pentru a opri evoluia bolii, tratamentul este chirurgical. În absena operaiei, stenoza aortică determină insuficiena cardiacă i deces. Deasemenea, pacienii cu stenoză aortică au risc de moarte subită prin aritmii ventriculare.

Insuficiena aortică Poate avea multe cauze i poate fi prezentă la toate categoriile de vârstă. Mult timp insuficiena aortică poate fi asimptomatică, dar refluxul sângelui din aortă, în ventriculul stâng, determină dilatarea acestuia i alterarea ireversibilă a funciei de contracie. De aceea operaia poate fi necesară, chiar în absena simptomelor, când ventriculul stâng se dilată peste o anumită limită. Semnele i simptomele cele mai frecvente sunt: -dispneea, -angina, -palpitatiile, -cresterea tensiunii arteriale, etc.

Stenoza mitrală Cea mai frecventă cauză este reumatismul articular acut. Incidena este mai mare la femei. Simptomele principale sunt: a. Dispneea, b. Palpitaiile c. Stenoza mitrală determină dilatarea atriului stâng i din această cauză ritmul sinusal este înlocuit pe parcursul evoluiei bolii cu fibrilaia atrială, d. Emboliile periferice - din cauza dilatării atriului stâng i a fibrilaiei atriale sângele stagnează în atriul stâng i se formează cheaguri care pot migra în diverse teritorii, e. Hemoptizii.= Eliminare de sânge prin tuse, provocată de o hemoragie a căilor respiratorii, mai ales în cazurile de tuberculoză pulmonară

Insuficiena mitrală Insuficiena mitrală reprezintă un defect de închidere a valvei mitrale a inimii. Valva mitrală se deschide în diastolă pentru a favoriza trecerea sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng, sânge venit din venele pulmonare i care la rândul său va fi ejectat în aortă, pentru a suplimenta cu oxigen toate esuturile corpului. În timpul sistolei, valva mitrală trebuie sa fie închisă pentru a asigura o cretere a presiunii în ventriculul stâng i pomparea în continuare, în aorta. În insuficiena mitrală, în timpul sistolei, o parte din sâgele care trebuie ejectat în aorta se întoarce în atriul stâng. Regurgitarea dilată atriul stang, crete presiunea retrograd pe venele pulmonare, plămân i cordul drept.

Insuficiena mitrală Poate avea multiple cauze: ischemică, degenerativa, congenitala, etc. Determina dilatarea si suprasolicitarea ventricului stang si instalarea insuficientei cardiace. Simptomele principale sunt: - dispneea, - oboseala, - palpitatiile. Tratamentul curativ este chirurgical.

Stenoza pulmonară - Cel mai adesea este congenitală. Poate determina insuficiena cardiacă sau sincope. Se tratează medicamentos i chirurgical. Insuficiena pulmonară - De obicei insuficiena pulmonară este secundară unor boli care determină dilatarea arterei pulmonare i nu necesită tratament.

Stenoza tricuspidiană Are o incidenă scazuta; de obicei nu apare izolat, ci în asociere cu stenoza mitrală reumatismală. Determină insuficiena cardiacă dreapă i afectarea ficatului prin staza sângelui la acest nivel. Se tratează chirurgical. Insuficienta tricuspidiana De obicei este secundara măririi ventriculului drept. Ventriculul drept se dilată tardiv în evoluia tuturor celorlalte boli valvulare. Odată cu rezolvarea valvulopatiei respective, insuficiena tricuspidiană se ameliorează. În stadii avansate este necesară însă operaia i pentru insuficiena tricuspidiană.

Endocardita Este o inflamaie a valvelor inimii sau a stratului său intern (endocardul). Apare cel mai frecvent la pacienii care au deja o afeciune valvulară preexistentă sau o valvă artificială. Endocardita e cauzată de bacterii (rareori fungi) care intră în circulaia sangvină i colonizează interiorul inimii, de obicei valvele cardiace.

Endocardita Simptomele includ: - febră i frisoane; - fatigabilitate; - pierdere în greutate; - transpiraii nocturne; - dureri articulare; - tuse persistentă i dispnee - sângerări sub unghii; - petesii (mici pete violacee sau roii sub piele). Simptome de insuficienă cardiacă pot apare dacă valva cardiacă e afectată sever.

Miocardite Cel mai frecvent rezultat al unui proces infecios. Miocardita poate de asemenea fi rezultatul hipersensibilităii la droguri sau poate fi cauzată de radiaii, compui chimici sau ageni fizici. Într-un număr necunoscut de cazuri, miocardita acută evoluează către cardio-miopatie dilatativă cronică. Dei aproape fiecare agent infecios este capabil să producă miocardită, aceasta este determinată cel mai frecvent de virusuri, în special virusul coxsackie B. Manifestările clinice variază de la un stadiu asimptomatic, până la stadiu culminant cu aritmii, insuficienă cardiacă i deces.

Pericardite I nflamaie a celor două foie ale pericardului. Cele mai multe pericardite sunt de origine infecioasă. Unele pot totui să evidenieze o conectivită (boală a esutului conjunctiv al diverselor organe cu actiune inflamatorie, imunologică si difuzie a leziunilor.) sau uneori un cancer. Se disting trei forme de pericardită: - pericardită acută, - pericardită uscată - pericardită cronică constrictivă.

Hipertensiunea i hipotensiunea arterială HTA = Hipertensiunea arteriala - este un sindrom clinic caracterizat prin creşterea presiunii sistolice + diastolice şi reprezintă una din cele mai importante probleme de sănătate publică. Factorii determinanţi ai HTA sunt debitul cardiac (D.C.) şi rezistenţa vasculara periferica (R.P.). Deci HTA este urmarea dereglării raportului dintre D.C. şi R.P. TA = DC x RP.

Hipertensiunea i hipotensiunea arterială hTA = Hipotensiunea este termenul medical ce desemnează o valoare scazut a tensiunii arteriale (mai putin de 90/60). La oamenii sănătoi, în special la atlei, hipotensiunea reprezintă un semn de bună funcionare a sistemului cardiovascular (reprezentat de inimă i sistemul vascular). Hipotensiunea poate produce un flux sangvin inadecvat la inimă, creier i alte organe vitale.

Insuficienţa cardiacă (I.C.) Este o stare patologică în care inima este incapabilă să preia şi /sau să trimită cantitatea de sânge adecvat necesităţilor metabolice tisulare. Se referă la deprimarea funcţiei de pompă, hemodinamică ce nu-şi poate adapta debitul la nevoile metabolismului când umplerea este adecvată. I.C. = un tip special de insuficienţă circulatorie în care debitul sanguin tisular devine insuficient pentru aportul de O2 şi substanţe nutritive la organele vitale şi îndepărtarea produşilor de metabolism ca urmare a unei anomalii ale componentelor centrale sau periferice ale circulaţiei (inimă, volum sanguin, pat vascular).

Insuficienţa cardiacă (I.C.) Insuficienta cardiaca cu debit crescut sau scazut Prima apare secundar bolilor cardiace ischemice, hipertensiunii, cardiomiopatiei dilatative, valvulopatiilor si bolilor pericardului, in timp ce a doua apare la pacientii cu insuficienta cardiaca si hipertiroidism, anemie, sarcina, fistule arteriovenoase, beri-beri, si boala Paget. In practica, totusi, cele doua forme de insuficienta cardiaca nu pot fi intotdeauna separate.

Insuficienţa cardiacă (I.C.) I nsuficiena cardiacă acută sau cronică Insuficiena cardiacă acută este de obicei în mare parte sistolică, iar reducerea bruscă a debitului cardiac duce la hipotensiune sistemica fara edeme periferice. In ciuda acestor diferente clinice evidente, nu se poate face o distinctie fundamentala intre cele doua tipuri de insuficienta cardiaca, acuta si cronica.

Insuficienţa cardiacă (I.C.) Insuficiena cardiacă stângă sau dreaptă Multe din manifestarile clinice ale insuficientei cardiace se produc prin acumularea in exces a fluidelor in spatele unuia sau a ambilor ventriculi. Aceste fluide se acumuleaza de obicei in amonte de acea cavitate cardiaca afectata initial. De exemplu, la pacientii la care ventriculul stang este suprasolicitat mecanic (stenoza aortica) sau slabit (dupa infarct miocardic), aparitia dispneei si a ortopneei prin congestia plamanilor exprima o insuficienta cardiaca stanga. Atunci cand procesul patologic afecteaza ventriculul drept(stenoza valvulara pulmonara sau hipertensiune pulmonara secundara trombembolismului pulmonar), unele simptome produse de congestia pulmonara, cum ar fi ortopneea sau dispneea paroxistica nocturna, sunt mai putin obisnuite, mult mai evidente fiind edemele periferice, hepatomegalia de staza si distensia venoasa sistemica, manifestari clinice ale insuficientei cardiace drepte.

Insuficienţa cardiacă (I.C.) Insuficiena cardiacă retrogradă sau anterograde Este greu de facut o distinctie clara intre cele doua tipuri de insuficienta cardiaca retrograda si anterograda (ca in insuficienta cardiaca stanga si cea dreapta), deoarece ambele mecanisme par sa intervina in grade variate la majoritatea pacientilor cu insuficienta cardiaca. Conceptul de insuficienta cardiaca retrograda sustine ideea ca in insuficienta cardiaca unul dintre ventriculi isi reduce capacitatea de a ejecta sangele sau nu se poate umple normal.. Spre deosebire de cea retrograda, in cazul insuficientei cardiace anterograde manifestarile clinice apar ca urmare a debitului sanguin insuficient in sistemul arterial.

ocul Este un sindrom fiziopatologic sever, produs de o dezordine sistemică cu forme clinice variabile caracterizat prin: – scăderea fluxului tisular de sânge oxigenat sub nivelul critic necesar desfăşurării normale a proceselor metabolice celulare.

Clasificarea şocului - Cardiogenic Miocardic Infarct Contuzie Miocardită (virală, autoimună, parazitară) Crdiomiopatie (hipertrofică, amiloidă) Depresie farmacologică/toxică (beta blocante, blocante ale canalelor de calciu, antidepresoare triciclice) depresie intrinsecă (depresie legată de SIRS, acidoză, hipoxie) Mecanic stenoze valvulare/dinamice regurgitare valvulară defect de sept ventricular defecte de perete ventricular, anevrisme aritmii (tahicardii, bradicardii, bloc atrioventricular)

ocul cardiogen Este un sindrom datorat incapacităţii cordului de a asigura o prefuzie tisulară adecvată necesităţilor metabolice şi care are drept rezultat disfuncţii organice manifestate prin: alterarea statusului mental, confuzie, agitaţie, hipotensiune, edem pulmonar acut, hipoxemie, cianoză, oligurie. Scade funcia de pompă a inimii prin afectarea miocardului. În infarctul miocardic, miocardita acută şi depresia miocardică secundară opririi cordului şi intervenţiilor chirurgicale pe cord, scade contractilitatea ventriculului stâng ajungându-se la insuficienţă de pompă.