Traheea Limite Situaţie Dimensiuni Forma Raporturi Constituţie anatomică Traheea este un conduct aeric, impar, median, simetric, format din cartilaj şi membrană fibromusculară, tapetat intern de mucoasă, cuprins între extremitatea inferioară a laringelui şi originea bronhiilor

Limite superior– C5–C6 inferior– T4–T5, nivel la care se împarte în cele două bronhii principale, dreaptă şi stângă. La făt traheea este situată mai sus, la nivelul luiC4–C5.

Direcţie Traheea are o direcţie oblică, de sus în jos şi dinainte înapoi

Situaţie Traheea este situată iniţial în partea anterioară şi inferioară a gâtului; coboară posterior de stern, ocupând partea superioară a toracelui, fiind situată anterior de esofag.

Dimensiuni Lungimea traheii este variabilă: L = 10–11cm la femeie L = 12–13cm la bărbaţi. La copii, dimensiunile traheii sunt mai reduse, fiind mai mobilă şi plasată mai profund. Traheea nu are o lungime fixă: se alungeşte la ridicarea laringelui sau în extensia coloanei vertebrale, şi scade la coborârea laringelui sau flexia trunchiului. Diferenţa care există între dimensiunile sale extreme este de aproximativ 2–3cm, această plasticitate datorându–se existenţei fibrelor de elastină în structura cartilajelor traheale

Diametrul transvers extern este de 2cm la bărbaţi şi 1,5cm la femei. Diametrul transvers intern este de aproximativ 12mm, şi creşte după deces, prin relaxarea musculaturii netede de la nivelul feţei sale posterioare. Mobilitate Traheea este relativ mobilă, extensibilă şi elastică, astfel încât poate să–şi modifice uşor lungimea: în inspir profund, nivelul bifurcaţiei poate ascensiona la T6.

Forma Forma traheii este cea a unui tub cilindric a cărui parte superioară este înlocuită printr–o suprafaţă plană. În porţiunea mijlocie cilindrul traheal este mai puţin regulat, pentru ca inferior să devină uşor turtit antero–posterior. Suprafaţa sa externă prezintă o serie de amprente mai mult sau mai puţin accentuate, din care două sunt mai importante: amprenta aortică pe partea stângă, imediat deasupra bifurcaţiei, dată de crosa aortei amprenta tiroidiană, tot pe partea stângă, dată de lobul stâng al glandei tiroide Forma traheii pe secţiune transversală este aproximativ cilindrică, cu variaţii individuale, prezentând, în general, forma literei D

Raporturi Traheea este învelită de o teacă de ţesut conjunctiv lax care îi favorizează mişcările şi prin intermediul căreia traheea vine în raport cu o serie de structuri cervicale şi toracice importante. Traheea prezintă două regiuni, cervicală şi toracică

Traheea cervicală Anterior 1.piele 2.fascia superficială şi profundă 3.muşchii strenohioidian şi sternotiroidian 4.arcul jugular 5.istmul glandei tiroide care încrucişează cartilajele traheale 2–4; deasupra istmului se găseşte arcada arterială supraistmică între arterele tiroidiene superioare dreaptă şi stângă 6.anteroinferior se află fascia pretraheală, venele tiroidiene inferioare, resturi timice şi artera thyroidea ima

Posterior 1. esofagul care se afla între trahee şi coloana vertebrală, uşor deviat spre stânga, de care este conectat prin ţesut conjunctiv lax, care conţine fibre elastice 2.nervul laringeu recurent drept care urcă pe faţa posterioară a traheii 3. nervul laringeu recurent stâng care trece prin unghiul format între trahee şi esofag

Lateral 1.lobii glandei tiroide care coboară până la al 5–6–lea cartilaj traheal; creşterea în volum a lobilor tiroidieni poate duce la fenomene de sufocare 2.artera carotidă comună 3.arterele tiroidiene 4.vena jugulară internă 5.nervul vag

Traheea toracică Anterior 1.manubriul sternal 2.muşchii sternohioidian şi sternotiroidian 3.vestigiile timice 4.vena tiroidiană inferioară şi vena brahiocefalică stângă 5.arcul aortic 6.artera brahiocefalică şi artera carotidă comună stângă 7.plexul cardiac profund 8.noduli limfatici 9.artera brahiocefalică şi arterele carotide comune stângi

Posterior 1.esofag 2.coloana vertebrală

Lateral la dreapta: 1.plămânul şi pleura dreaptă 2.vena brahiocefalică dreaptă 3.vena cavă superioară 4.nervul vag drept 5.vena azygos la stânga: 1.arcul aortic 2.artera carotidă comună stângă 3.arterele subclaviculare stângi

La nivelul bifurcaţiei traheea corespunde pericardului şi atriilor. Anterior corespunde unui plan situat inferior de bifurcarea trunchiului arterei pulmonare, şi vine în raport cu plexul pulmonar

Constituţie anatomică Traheea este formată dintr–o succesiune de inele de cartilaj hialin incomplete unite la extremităţile lor posterioare prin ţesut fibros şi muşchi neted şi tapetate cu mucoasă pe suprafaţa interioară

Scheletul cartilaginos Cartilajele traheale sunt în număr de 16– 20, fiecare fiind un inel incomplet, cu 2/3 anterioare ale circumferinţei; posterior sunt dehiscente, tubul traheal fiind turtit şi completat cu ţesut fibroelastic şi muşchi neted. Cartilajele traheale sunt situate în plan orizontal, separate prin intervale de 4mm vertical şi 1mm orizontal, au o suprafaţă internă convexă şi o suprafaţă externă concavă, turtită vertical. Deseori cartilajele sunt unite parţial sau incomplet, câte două–trei, sau se bifurcă la extremităţi. Cartilajele sunt alcătuite din ţesut hialin care se poate calcifica odată cu înaintarea în vârstă. Primul şi ultimul cartilaj traheal diferă de celelalte: primul este cel mai larg cartilaj traheal, care, deseori, se bifurcă la o extremitate şi se uneşte prin ligamentul cricotraheal cu marginea inferioară a cartilajului cricoid

Primul şi ultimul cartilaj traheal diferă de celelalte: primul este cel mai larg cartilaj traheal, care, deseori, se bifurcă la o extremitate şi se uneşte prin ligamentul cricotraheal cu marginea inferioară a cartilajului cricoid ultimul cartilaj traheal (carina) este mai gros central, mai înalt, iar marginea sa inferioară prezintă un proces triunghiular, încurbat posteroinferior, care pătrunde între bifurcarea bronhiilor; şi formează pe fiecare parte un inel incomplet care include primul cartilaj bronhic. penultimul cartilaj traheal este mai gros în partea sa centrală decât celelalte

Membrana fibroasă Membrana fibroasă are forma unui cilindru care ocupă întrega suprafaţă traheală. Fiecare cartilaj este inclus în pericondru care se continuă cu o membrană fibroasă densă, situată între cartilajele adiacente şi care ocupă partea posterioară a traheii. Membrana şi pericondrumul sunt alcătuite din colagen şi fibre elastice, care se încrucişează în diagonală, permiţând modificări ale diametrului luminal. Tunica musculară Fibrele musculare netede apar la nivelul membranei posterioare, fiind în majoritate transversale şi ataşate pericondrumului la extremităţile cartilajelor. Tunica mucoasă Tunica mucoasă continuă inferior mucoasa laringeală şi se continuă inferior cu cea bronhică. Este alcătuită dintr–un epiteliu cilindric ciliat pseudostratificat, care conţine numeroase limfocite, vase de sânge, glande seromucoase tubulare (traheale).

Vascularizaţie Artere 1.artera tiroidiană inferioară 2.artere bronşice care se anastomozează cu tiroidiană inferioară Vene venele traheale drenează în plexul; venos tiroidian inferior Limfatice limfaticele drenează în nodulii limfatici pre şi paratraheali Inervaţie ramuri traheale din vag nervii recurenţi laringieni trunchiuri simpatice