Metabolismul Bioenergetica Ciclul Krebs
Noţiuni generale de metabolism. Catabolismui şi anabolismul. Căile metabolice centrale, ciclice şi specifice. Noţiuni generale de metabolism. Catabolismui şi anabolismul. Căile metabolice centrale, ciclice şi specifice. Metabolismul intermediar. Metode de studiere. Metabolismul intermediar. Metode de studiere. Noţiuni de energie liberă standard. Compuşii macroergici - structura chimică şi rolul lor. Ciclul ATP-ului. Noţiuni de energie liberă standard. Compuşii macroergici - structura chimică şi rolul lor. Ciclul ATP-ului. Caracteristica stării energetice a celulei. Indicii ce o caracterizează. Reglarea metabolismului celular. Caracteristica stării energetice a celulei. Indicii ce o caracterizează. Reglarea metabolismului celular. Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic - enzimele, cofactorii, reglarea. Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic - enzimele, cofactorii, reglarea. Ciclul Krebs - reacţiile parţiale. Esenţa biologică a ciclilui Krebs, reglarea lui. Noţiune de fosforilare la nivel de substrat. Stoichiometria ciciului Krebs. Ciclul Krebs - reacţiile parţiale. Esenţa biologică a ciclilui Krebs, reglarea lui. Noţiune de fosforilare la nivel de substrat. Stoichiometria ciciului Krebs. Reacţiile anaplerotice (reacţiile care furnizează produse intermediare al ciclului acizilor tricarboxilici). Reacţiile anaplerotice (reacţiile care furnizează produse intermediare al ciclului acizilor tricarboxilici).
Metabolismul Metabolismul – sistem coordonat de transformări a substanţelor şi energiei sub acţiunea sistemelor multienzimatice. Metabolismul – sistem coordonat de transformări a substanţelor şi energiei sub acţiunea sistemelor multienzimatice. Deosebim: metabolismul extern şi intermediar Deosebim: metabolismul extern şi intermediar Metabolismul extern – include procesele necesare pentru: asimilarea substanţilor nutritive, transportul metaboliţilor intermediari între celulele diferitor organe şi ţesuturi şi eliminarea produselor finale din organism. Metabolismul extern – include procesele necesare pentru: asimilarea substanţilor nutritive, transportul metaboliţilor intermediari între celulele diferitor organe şi ţesuturi şi eliminarea produselor finale din organism. Metabolismul intermediar – totalitatea reacţiilor chimice ce decurg într-o singură celulă vie (şi asigură viabilitatea, creşterea şi reproducerea ei). Metabolismul intermediar – totalitatea reacţiilor chimice ce decurg într-o singură celulă vie (şi asigură viabilitatea, creşterea şi reproducerea ei).
Funcţiile metabolismului: 1. aprovizionarea celulelor cu energie chimică (ce se formează la scindarea substanţelor nutritive); 2. transformarea substanţelor nutritive în precursori necesari pentru sinteza macromoleculelor 3. asamblarea macromoleculelor în componenţi celulari; 4. biosinteza şi degradarea biomoleculelor cu destinaţie specială (h, mediatori, cofactori);
Fazele metabolismului Evidenţiem 2 faze: Evidenţiem 2 faze: 1. Catabolismul – faza de degradare a macromoleculelor în micromolecule. este însoţit de eliberarea energiei (care poate fi acumulată sub formă de ATP sau NADPH+H + este însoţit de eliberarea energiei (care poate fi acumulată sub formă de ATP sau NADPH+H + 2. Anabolismul – faza de sinteză a macromoleculelor din micromolecule, necesită utilizarea ATP sau NADPH+H + necesită utilizarea ATP sau NADPH+H +
Etapele catabolismului: I etapă - decurge în TGI (fără eliminare de E). Macromolecule alimentare se scindează în monomerii săi. I etapă - decurge în TGI (fără eliminare de E). Macromolecule alimentare se scindează în monomerii săi. II etapă – monomerii se transformă într- un precursor comun – Acetil-CoA (are loc generare de energie). II etapă – monomerii se transformă într- un precursor comun – Acetil-CoA (are loc generare de energie). III etapă – amfibolică - ciclul Krebs si fosforilarea oxidativă –(FO) H2O+ CO2 III etapă – amfibolică - ciclul Krebs si fosforilarea oxidativă –(FO) H2O+ CO2 are loc generare de energie are loc generare de energie
Proteine Glucide Lipide Proteine Glucide Lipide AA monozaharide AG+glicerol Piruvat Acetil -CoA c. Krebs H2OH2O L.R FO CO 2 gluco Ceto- I I II III ADP + PiATP
Deosebirile căilor catabolice de anabolice considerentul energetic; considerentul energetic; succesiunea reacţiilor este reglată separat; succesiunea reacţiilor este reglată separat; diferă după localizarea în celulă. diferă după localizarea în celulă.
CĂILE METABOLICE - reprezintă reacţiile chimice in lant, cu o anumită funcţie. S ==>A ==> B ==> C ==> P S ==>A ==> B ==> C ==> P DEOSEBIM CĂI METABOLICE: A. a) centrale (comune pentru degradarea şi sinteza principalelor macromolecule) b) specifice (caracteristice doar pentru substanţe individuale (cofactor). B. a) liniare (glicoliza) b) ciclice (ciclul Krebs) b) ciclice (ciclul Krebs) C. a) anabolice b) catabolice b) catabolice c) amfibolice c) amfibolice D. a) aerobe b) anaerobe b) anaerobe
Metode de studiu a căilor metabolice Pe organismele intact – aport – eliminare – se aplică atât pe organismele sănătoase cât şi pe organismele bolnave (infectate) şi stresate. Se efectuiază prin marcarea metaboliţilor cu izotopi. Pe organismele intact – aport – eliminare – se aplică atât pe organismele sănătoase cât şi pe organismele bolnave (infectate) şi stresate. Se efectuiază prin marcarea metaboliţilor cu izotopi. Studiul experimental prin perfuzarea organelor intacte. Studiul experimental prin perfuzarea organelor intacte. Studiul secţiunilor tisulare. Studiul secţiunilor tisulare. La nivel celular. La nivel celular. La nivelul organitelor celulare. La nivelul organitelor celulare.
REGLAREA METABOLISMULUI Se realizează la diferite nivele: Se realizează la diferite nivele: 1. la nivelul proprietăţilor specifice enzimelor (cantitatea de E şi S, prezenţa Co, pH, t); 2. la nivelul E reglatoare alosterice; 3. Majoritatea reacţiilor sunt reglate de starea energetică a celulei. Indicatorul ei este sarcina energetică - SE = [ATP]+1/2[ADP] [ATP]+[ADP]+[AMP] SE= 0,8-0,95 [ATP]+[ADP]+[AMP] SE= 0,8-0,95 PF = [ATP]/[ADP]*[Pa] = 500 PF = [ATP]/[ADP]*[Pa] = 500 Se = 0 ( AMP); Se=1 (ATP). Atkinson – căile metabolice, responsabile de sinteza ATP sunt inhibate de Se înaltă; dar căile de utilizare ale ATP sunt stimulate. Se = 0 ( AMP); Se=1 (ATP). Atkinson – căile metabolice, responsabile de sinteza ATP sunt inhibate de Se înaltă; dar căile de utilizare ale ATP sunt stimulate. Căile catabolice ca regulă sunt inhibate de ATP, NADH2 şi activate de AMP, ADP, NAD+. Pentru căile anabolice acţiunea acestor compuşi este inversă. Căile catabolice ca regulă sunt inhibate de ATP, NADH2 şi activate de AMP, ADP, NAD+. Pentru căile anabolice acţiunea acestor compuşi este inversă.
4. reglare prin modificarea covalentă a enzimelor (fosforilare-defosforilare), modulată de hormoni (adrenalina, glucagon ş.a) 5. inducţia şi represia enzimatică - modificarea concentraţiei E la nivel de transcripţie a genelor corespunzătoare sub acţiunea hormonilor steroizi. 6. Reglarea dependentă de hormonii care accelerează activitatea E (adaptare imediată) sau de viteza sintezei enzimelor (adaptare de lungă durată) Exemple: adrenalina şi steroizii 7. Influienţa medicamentelor de diferită origine
Bioenergetica. Bioenergetica- ştiinţa ce studiază transformările şi utilizarea energiei. Bioenergetica- ştiinţa ce studiază transformările şi utilizarea energiei. În lumea vie sistemul termodinamic poate fi reprezentat de un organism întreg; un organ; o celulă; o reacţie chimică. În lumea vie sistemul termodinamic poate fi reprezentat de un organism întreg; un organ; o celulă; o reacţie chimică.
Organismele vii pot fi considerate sisteme termodinamice, pentru care sunt valabile legile termodinamicei: I. Principiul conservării – energia reacţiilor chimice nu dispare şi nu apare din nimic, dar se transformă dintr-o formă în altă. I. Principiul conservării – energia reacţiilor chimice nu dispare şi nu apare din nimic, dar se transformă dintr-o formă în altă. Ex.: E chimică se transformă în E termică, electrică, mecanică. Ex.: E chimică se transformă în E termică, electrică, mecanică. II Principiul evoluţiei – toate procesele asociate cu transfer de energie se desfăşoară de la sine numai într-o direcţie şi numai pînă la o anumită limită - ce corespunde entropiei maximale. II Principiul evoluţiei – toate procesele asociate cu transfer de energie se desfăşoară de la sine numai într-o direcţie şi numai pînă la o anumită limită - ce corespunde entropiei maximale.
Sistemele biologice sunt sisteme deschise (schimb de energie şi materie cu mediul înconjurător) Sistemele biologice sunt sisteme deschise (schimb de energie şi materie cu mediul înconjurător) Fiecare sistem are o energie internă (E), care este constituită din energie liberă (G) şi energie dependentă de variaţiile T S (energie legată). Fiecare sistem are o energie internă (E), care este constituită din energie liberă (G) şi energie dependentă de variaţiile T S (energie legată). E= G + T S E= G + T S Forţa motrice a reacţiilor este tendinţa sistemului atît de a-şi spori gradul de dezordine, cît şi de a-şi reduce conţinutul de energie liberă ordonată. Forţa motrice a reacţiilor este tendinţa sistemului atît de a-şi spori gradul de dezordine, cît şi de a-şi reduce conţinutul de energie liberă ordonată.
Noţiune de energie liberă standard. Energie liberă reprezintă acea parte din energia (totală) internă a sistemului, capabilă să efectuieze un lucru asupra mediului în condiţii constante de T şi presiune - Energie liberă reprezintă acea parte din energia (totală) internă a sistemului, capabilă să efectuieze un lucru asupra mediului în condiţii constante de T şi presiune - G kcal/mol G kcal/mol Dacă E= G + T S G = E - T S. Dacă E= G + T S G = E - T S. T S - energia legată - nu poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului (T- t absolută; S – variaţia entropiei (gradul de dezordine al sistemului). T S - energia legată - nu poate fi utilizată pentru efectuarea lucrului (T- t absolută; S – variaţia entropiei (gradul de dezordine al sistemului). Creşterea entropiei împedică revenirea la starea iniţială, de aceea reacţiile însoţite de creşterea entropiei - sunt ireversibile. Creşterea entropiei împedică revenirea la starea iniţială, de aceea reacţiile însoţite de creşterea entropiei - sunt ireversibile. Energia liberă standard este partea de energie totală a sistemului, convertită în lucru în condiţii standard ( G 0 ) T=298K, C% iniţiala – 1,0 mol, pH = 7, presiunea – 760 torii (1 atm). Energia liberă standard este partea de energie totală a sistemului, convertită în lucru în condiţii standard ( G 0 ) T=298K, C% iniţiala – 1,0 mol, pH = 7, presiunea – 760 torii (1 atm).
Referitor la o singură reacţie chimică - variaţia energiei libere standard este diferenţa dintre suma energiilor libere ale produşilor şi suma energiilor libere ale reactanţilor. Referitor la o singură reacţie chimică - variaţia energiei libere standard este diferenţa dintre suma energiilor libere ale produşilor şi suma energiilor libere ale reactanţilor. G pozitivă 0 când produşii conţin mai multă energie decât reactanţii (substanţele iniţiale) endergonice (nu pot efectua un lucru spontan, necesită energie din exterior). A B GB GA G pozitivă 0 când produşii conţin mai multă energie decât reactanţii (substanţele iniţiale) endergonice (nu pot efectua un lucru spontan, necesită energie din exterior). A B GB GA G negativă 0 produşii conţin mai puţină energie decât substanţele iniţiale exergonice (fără folosirea energiei) – stînga la dreapta pot efectua un lucru. G negativă 0 produşii conţin mai puţină energie decât substanţele iniţiale exergonice (fără folosirea energiei) – stînga la dreapta pot efectua un lucru. G = 0 – nu evaluează nici într-un sens. G = 0 – nu evaluează nici într-un sens. Reacţiile catabolice exergonice Reacţiile catabolice exergonice Anabolice endergonice Anabolice endergonice Legătura (conexiunea) între ele este ATP. Legătura (conexiunea) între ele este ATP.
Ciclul ATP ATP- transportor universal al energiei ATP- transportor universal al energiei În forma sa activă este un complex cu ionii de Mg sau Mn În forma sa activă este un complex cu ionii de Mg sau Mn ATP – 2 legături macroergice(valoare negativă ridicată a ΔG0), ATP – 2 legături macroergice(valoare negativă ridicată a ΔG0), Serveşte ca sursă de energie în: Serveşte ca sursă de energie în: 1. Lucrul mecanic: mişcare, contracţie 2. Biosinteza moleculelor biologice 3. Transport: transportul prin membrană 4. În transmiterea informaţiei genetice
Ciclul ATP În condiţii standard hidroliza ATP are loc pe 2 căi: În condiţii standard hidroliza ATP are loc pe 2 căi:ATP ADP H 3 PO 4 AMPPP 2 H3PO4 7,3 kcal/mol 14,6 kcal/mol
Sinteza ATP din ADP şi Pi – este posibilă pe 2 căi: Sinteza ATP din ADP şi Pi – este posibilă pe 2 căi: 1. FO 1. FO 2. fosforilare la nivel de substrat – reacţiile în care energia necesară pentru sinteza legăturii macroergice fosfat e furnizată de un substarat supermacroergic. 2. fosforilare la nivel de substrat – reacţiile în care energia necesară pentru sinteza legăturii macroergice fosfat e furnizată de un substarat supermacroergic.
Particularităţile structurale ale ATP ca donor de energie la pH=7 are 4 sarcini negative, care se resping mai puternic comparativ cu cele 3 din ADP la pH=7 are 4 sarcini negative, care se resping mai puternic comparativ cu cele 3 din ADP Leg macroergice sunt de tip anhidridă (unesc 2 resturi acide) Leg macroergice sunt de tip anhidridă (unesc 2 resturi acide) Prezenţa ionilor de Mg (afinitatea ADP este de 6 ori mai mare – hidroliza este spre formarea ADP+Pi) Prezenţa ionilor de Mg (afinitatea ADP este de 6 ori mai mare – hidroliza este spre formarea ADP+Pi)
Legătura macroergică. Substanţe macroergice Transportul principal al energiei de la procesele catabolice spre cele anabolice şi forma majoră de stocare a ei în organism sunt legăturile macroergice fosfat şi tioesterice din diverse substanţe Transportul principal al energiei de la procesele catabolice spre cele anabolice şi forma majoră de stocare a ei în organism sunt legăturile macroergice fosfat şi tioesterice din diverse substanţe Legătura macroergică – care la hidroliza ei se eliberează mai mult de 5,2kcal/mol (21 kJ/mol) Legătura macroergică – care la hidroliza ei se eliberează mai mult de 5,2kcal/mol (21 kJ/mol)
Legătura macroergică. Substanţe macroergice Compuşii supramacroergici G0 (kJ/mol) kcal/mol Compuşii supramacroergici G0 (kJ/mol) kcal/mol 1. fosfoenolpiruvat -61,9 -14,8 2. 1,3 – difosfoglicerat -49,3 -11,8 3. creatinfosfat -43,1 -10,3 Compuşii macroergici - G0 (kJ/mol) Compuşii macroergici - G0 (kJ/mol) 1. ATP ADP +H3PO4 -30,4 -7,3 (7,6) 2. ADP AMP + H3PO4 -28,4 3. H4P2O7 2Pi+H+ -28,4 - 6,9 (-7,3-8) 4. acil~CoA -31,4 -7,5 Compuşii submacroergici Compuşii submacroergici Glucozo-1 P -5,0 Fructozo – 6 P - 3,8 Glucozo- 6- P - 3,3
Decarboxilarea oxidativă a piruvatului DOP la eucariote e localizat în mitocondrii; la procariote – citozol. DOP la eucariote e localizat în mitocondrii; la procariote – citozol. Are loc sub acţiunea complexului multienzimatic – PDH, alcătuit din: Are loc sub acţiunea complexului multienzimatic – PDH, alcătuit din: 1. E1 – PDH Co1-TPP 2. E2 – dehidrolipoiltransacetilază S Co 2- AL Co 2- AL S 3. E3 – dehidrolipoilDH HSCoA – a.pantotenic Co3 – FAD NAD+ K – kinaza specifică K – kinaza specifică F – fosfotaza specifică, dependentă de Ca2+ şi Mg2+ F – fosfotaza specifică, dependentă de Ca2+ şi Mg2+ X – proteina ligand (în E3) X – proteina ligand (în E3) Caracteristica: la E.Coli compus din 48 de lanţuri polipeptidice. Nucleul îl ocupă E2; iar E1 şi E3 se leagă în exterior de nucleu. Lanţurile sunt legate prin forţe necovalente. Caracteristica: la E.Coli compus din 48 de lanţuri polipeptidice. Nucleul îl ocupă E2; iar E1 şi E3 se leagă în exterior de nucleu. Lanţurile sunt legate prin forţe necovalente.
1.Atacul nucleofil - hidroxietiltiaminoPP, 2. gruparea hidroxiettilică se oxidează cu gr disulfidică- trece în sulfhidrilică se formează acetillipoamidă CH3-CO-COOH +E1-TPP CH3-CO-COOH +E1-TPP E1- TPP-CH-CH3 OH E1-TPP-CH-CH3 + E2 AL OH S S E1-TPP + E2-AL SH S-C-CH3 + CO2 O
pyruvate dehydrogenase complex
E2-AL SH C-CH3 O O O + HS-CoA E2-AL SH + CH 3 COSCoA E2-AL SH +E3-FADE2-AL S S + E3-FADH 2
E 3 -FADH 2 +NAD E 3 -FADH 2 +NAD E 3 -FAD+ NADH+H Reacţia sumară: CH 3 -CO-COOH CH3-CO - S CoA + CO 2 +NADH+H Complexul PDH: E1-TPP, E2-AL S S E3-FAD HS-CoA, NAD Ciclul Krebs LR =3 ATP +
Reglarea complexului PDH Inhibat prin retroinhibiţie: AcetilCoA–E2; NADH – E3 Inhibat prin retroinhibiţie: AcetilCoA–E2; NADH – E3 Efectul e reversibil la acţiunea NAD şi HSCoA Inhibiţia alosterică este amplificată de AG macromoleculari Inhibiţia alosterică este amplificată de AG macromoleculari Reglare nucleotidică, prin sarcina energetică: inhibat de GTP şi activat de AMP Reglare nucleotidică, prin sarcina energetică: inhibat de GTP şi activat de AMP Reglare covalentă: complexul PDH este inhibat prin fosforilare (kinaza PDH), activat prin defosforilare (fosfataza PDH). Reglare covalentă: complexul PDH este inhibat prin fosforilare (kinaza PDH), activat prin defosforilare (fosfataza PDH). Fosforilarea se amplifică la raportul înalt ATP/ADP; acetil CoA/HSCoA; NADH/NAD; defosforilarea – la concentraţii mari de piruvat şi Ca Fosforilarea se amplifică la raportul înalt ATP/ADP; acetil CoA/HSCoA; NADH/NAD; defosforilarea – la concentraţii mari de piruvat şi Ca
Ciclul Krebs Rolul Constă dintr-o secvenţă de reacţii ce se desfăţoară în ciclu (realizează degradarea lui Acetil Co A pînă la 2 mol de CO2 şi produce energie stocată în GTP, NADH+H, FADH 2 Constă dintr-o secvenţă de reacţii ce se desfăţoară în ciclu (realizează degradarea lui Acetil Co A pînă la 2 mol de CO2 şi produce energie stocată în GTP, NADH+H, FADH 2 Are loc în matricea mitocondrială Are loc în matricea mitocondrială Caracter aerob Caracter aerob Rolul: Rolul: 1. Donor de protoni şi electroni pentru LR 2. Integrativă 3. Amfibolică 4. energetică
1. Condensarea lui Acetil CoA cu OA
2. Izomerizaea citratului în izocitrat
3. DH şi decarboxilarea izocitratului
IDH NAD dependentă- localizată în MC IDH NADP dependentă- atît în MC cât şi în citozol
4. Decarboxilarea oxidativă a alfa cetoglutaratului
5. Fosforilare la nivel de substrat
6. DH succinatului
7. Hidratarea fumaratului
8. DH malatului
Ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs) Acetyl CoA ICit AC Mal FR -KG ICDH NAD + NADH SCoA KGDH NAD + NADH Suc SCoAS GDP GTP CitOAA CS Fum SDH FAD + FADH 2 MDH NAD + NADH 3NADH+H + => LR FADH 2 => LR 1 Condensarea Acetil CoA cu OA E-Citrat sintetaza cu formare de Citrat. CH 3 -C=O I SCoA SCoA COOHICH2I C=O ICOOH COOH COOH I CH2 CH2 IOH-C-COOH I I COOH COOH I CH2 CH2 I H-C-COOH H-C-COOH I CH- OH CH- OH I COOH COOH I CH2 CH2 I I CH=O CH=O I COOH COOH I CH2 CH2 I HC-OH I COOH COOH COOHICH2ICH2I C=O ISCoA COOHICH2ICH2ICOOH 2. Trecerea Citratului la Izocitrat 2. Trecerea Citratului la Izocitrat EAconitază- ce contine Fe şi glutation redus. EAconitază- ce contine Fe şi glutation redus. Enzima există sub 2 forme izoenzimatice: a. în MC Enzima există sub 2 forme izoenzimatice: a. în MC b. Citoplasmă b. Citoplasmă 3. Oxidarea Izocitratului la Alfa- cetoglutarat. E-IzocitratDH, care are ca coenzimă NAD, necesită Mg2+, constă din 8 subunităti (380000D)- este activată de: ADP- inhibată de: NADH+H+ATP 3. Oxidarea Izocitratului la Alfa- cetoglutarat. E-IzocitratDH, care are ca coenzimă NAD, necesită Mg2+, constă din 8 subunităti (380000D)- este activată de: ADP- inhibată de: NADH+H+ATP 4. Oxidarea alfa cetoglutaratului la succinil CoA sub actiunea complexului polienzimatic Alfa cetoglutaratDH asemănător cu complexul Piruvat DH compus din 5 coenzime şi 3 enzime. Procesul se desfăşoară în cinci etape. Diacilarea SuccinilCoA cu formare de Succinat şi GTP, ca rezultat al fosforilării la nivel de substrat 6.Dehidrogenarea Succinatului la Fumarat E- SDH FAD dependentă- 8. Oxidarea Malatului la OA E- MDH 7. Hidratarea Fumaratului la Malat COOHICH II CHICOOH
Reacţia sumară. Bilanţul energetic CH3COSCoA +3NAD+FAD+GDP+Pi+2H2O CH3COSCoA +3NAD+FAD+GDP+Pi+2H2O 2CO2 +3NADH+H +FADH2+GTP+2H +HSCoA + +
Reglarea ciclului Krebs Citrat sintaza: Citrat sintaza: Inhibată - succinil CoA; AG; NADH; citrat Activată: S- OA, Acetil CoA IzocitratDH: IzocitratDH: Activată: ADP, Mg, Mn Inhibată: NADH 2 şi NADPH 2, ATP Alfa cetoglutaratDH Alfa cetoglutaratDH Inhibată: succinil CoA; NADH2; Se mare
Reacţiile anaplerotice Reacţiile ce furnizează produşii intermediari ai ciclului Krebs Reacţiile ce furnizează produşii intermediari ai ciclului Krebs 1. Formarea de OA Piruvat +CO2+ATP OA+ADP+Pi E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă) Asp+αcetoglutarat OA+Glu În miocard şi muşchi: Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP OA +GTP E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
Reacţiile anaplerotice 2. Formarea alfa cetoglutaratului: Glu+Piruvat Ala + αcetoglutarat + Ala Glu+Piruvat Ala + αcetoglutarat + Ala 3. Formarea lui succinil CoA – din propionil CoA (1. din oxidarea AG cu număr impar de atomi de C; 2. din catabolismul Val, Ile, Met) 4. Formarea fumaratului (din catabolismul Fen şi Tyr)