Faringele

SITUAŢIE este situat înaintea coloanei cervicale şi înapoia fosei nazale şi a cavităţii bucale. în sus se întinde până la baza craniului în jos se continuă cu laringele şi esofagul

LIMITE limita superioară este formată de baza craniului; limita inferioara este reprezentată printr-un plan orizontal, ce trece prin marginea inferioară a corpului celei de-a şasea vertebre cervicale.

FORMA Faringele are forma unei pâlnii incomplete, îi lipseşte peretele anterior. Faringele prezintă: bază vârf trei pereţi: unul posterior şi doi laterali.

DIVIZIUNE Exofaringele are: porţiunea cefalică - în partea capului porţiunea cervicală – în partea gâtului. Endofaringele răspunde, de sus în jos: foselor nazale – nazofaringe; cavităţii bucale – orofaringe; laringelui – laringofaringe.

RAPORTURILE FARINGELUI BAZA se inseră pe baza craniului, pe porţiunea bazilară a occipitalului şi pe faţa inferioară a stâncilor temporalelor. 3-fascia faringobazilara;4- rafeul fibros;5- m.Stilofaringian;6- m.Constrictor superior;7- bursa posterioara a m.Digastric;8- m.Stilohioid;9- m.Constrictor mijlociu;10- m.Constrictor inf;11- triunghiul Killian;14- Tiroida/Paratiroida;22- triunghiul Lamier

VÂRFUL este mai îngust şi se continuă fără o limită netă cu esofagul. Separaţia dintre farige şi esofag este convenţională, dată de planul orizontal ce trece prin marginea inferioară a cartilajului cricoid şi partea inferioară a corpului vertebrei a şasea cervicale.

FAŢA POSTERIOARĂ răspunde coloanei cervicale. Între farige şi fascia prevertebrală se delimitează o fisură transversală, numită spaţiul retrofaringian(spatium retropharyngeum). În ţesutul retrofaringian, se găsesc nodurile limfatice retrofaringiene. Rinofaringe se explorează coloana cervicală în cazuri de fracturi, luxaţii şi mai ales în cazuri de tuberculoză vertebrală. În spaţiul retrofaringian se pot dezvolta colecţii purulente.

FEŢELE LATERALE fiecare parte laterală are un segment cefalic şi un segment cervical Segmentul cervical este în raport cu mănunchiul vascular al gâului, acoperit de sternocleidomastoidian şi de planurile regiunii carotidiene. În partea inferioară faringele vine în raport cu lobii glandei tiroide. În partea inferioară faringele cervivcal e încrucişat de nervul hipoglos. glosofaringian(IX) vag (X) nervul accesor spinal (XI) hipoglos(XII) artera carotida comuna (CC) vena jugulara interna (IJ) teaca carotidei(CS)

Segmentul cefalic prezintă spaţiul mandibulo – vertebro – faringian între faringe, coloana vertebrală cervicală şi ramura mandibulei. Spaţiul mandibulo – vertebro – faringian este împărţit prin lama profundă a fasciei parotidiene, în două spaţii secundare spaţiul glandular şi spaţiul subglandular.

spaţiul glandular conţine parotida şi organele care o străbat (artera carotidă externă, vena retromandibulară, nervii facial şi auriculotemporal, noduri limfatice)

spaţiul subglandular. e divizat prin diafragma stiliană(alcătuită din buchetul stilian Riolan şi de aponevroza stilofaringiană) într – o lojă prestiliană(conţine muşchii pterigoidieni, nervul mandibular, trunchiul arterei maxilare şi grăsime) şi loja retrostiliană(conţine glosofaringianul, accesorul, hipoglosul şi simpaticul cervical şi are trei comunicări cu cavitatea craniană:orificiul jugular, canalul carotidian, canalul hipoglosului).

ENDOFARINGELE Cuprinde: Nazofaringele Orofaringele Laringofaringele

Nazofaringele se întinde de la baza craniului la marginea liberă a vălului palatin prezintă: perete anterior - la nivelul căruia se face comunicarea cu fosele nazale prin choane perete posterior perete superior – corespunde bazei craniului şi la acest nivel se află tonsila faringiană pereţi laterali - pe fiecare se poate observa, din anterior în posterior: orificiul faringian al tubei care poate explica modul în care o infecţie faringiană se poate propaga la nivelul casei timpanului(otite) recesul faringian(fosa lui Rosenmüller)

Orofaringele se întinde de la un plan ce trece prin marginea liberă vălului palatin, în sus până la un plan ce trece prin osul hioid, în jos prezintă: perete anterior – un vast orificiu, limitat de vălul palatului şi de arcul palatofaringian pereţii laterali – prezintă numeroase formaţiuni limfoide care fac parte din inelul limfatic al lui Waldeyer

Laringofaringele este cuprins între un plan ce trece prin osul hioid şi alt plan ce trece prin marginea inferioară a cartilajului cricoid

STRUCTURA FARINGELUI este alcătuit din mai multe tunici: tunica fibroasă tunica musculară tunică mucoasă

TUNICA FIBROASA are aceeaşi formă ca si faringele şi prezintă: extremitate superioară sau baza se inseră pe craniu extremitate inferioară sau vârful se continuă cu tunica submucoasă a esofagului două margini stângă şi dreaptă se inseră pe toată întinderea faringelui

TUNICA MUSCULARA la exterior, acoperită la rândul său de adventiţia faringelui este alcătuită din: muşchii constrictori – orientaţi circular constrictorul superior format din următoarele 4 porţiuni: pterigofaringianul bucofarigianul milofaringianul glosofaringianul constrictorul mijlociu - se inseră pe cornul mare şi pe cornul mic al osului hioid de unde fibrele lui iradiază ca un evantai constrictorul inferior (laringofaringian) - se inseră pe laringe muşchii ridicători - orientaţi longitudinal muşchiul palatofaringian muşchiul stilofaringian

TUNICA MUCOASA la interior, are aspecte variate în diferite regiuni în nazofaringe mucoasa seamănă cu pituitara pe bolta faringelui în grosimea mucoasei se găsesc 3 formaţiuni Tonsila faringiana Bursa faringiana Hipofiza faringiana

ARTERE 1.artera carotida comuna 2.artera carotida externa 3.artera carotida interna 4.artera tiroida superioara 5.artera laringeala interna 6.artera linguala 7.artera faciala muschiul stiloid (8) bursa posterioara a m. digastric (9)

VENE vena jugulara interna artera carotida comuna nervul vag cu ramura laringeala superioara

NERVII 1.m. stilofaringian 2.n. glosofaringian 3.m. stiloglos 4.vagul superior 5.ramura laringeala superioara a vagului 6.laringeu intern 7.laringeu extern 8.constrictor faringeal inferior 9.constrictor faringeal mijlociu 10.esofag

LIMFATICELE Se colesteaza astfel: Limfaticele superioare si posterioare, la nodurile retrofaringiene; Limfaticele laterale, anterioare si inferioare, la nodurile cervicale profunde

BIBLIOGRAFIE: n7.htmhttp://mywebpages.comcast.net/wnor/lesso n7.htm Victor Papilian-Anatomia Omului Vol.2