URGENŢE RESPIRATORII catedra Urgenţe medicale conf. universitar Larisa Rezneac

RISCURILE SALVATORULUI Salvatorul nu se va expune niciodata la un risc mai mare decit victima -riscuri legate de mediu : trafic automobilul constructii instabile gaze si substante toxice cabluri electrice Colaborarea cu servicii speciale ( descarcerare, politie pompieri ) Apropierea cu grija de victima

RISCURILE SALVATORULUI Salvatorul nu se va expune niciodata la un risc mai mare decit victima – riscuri legate de victima infectii : hepatita B, HIV otraviri : cianuri, hidrogen sulfurat, substante corozive, compusi organofosforici Evitarea contactului cu produse biologice ale pacientului. Folosirea materialelor de protectie: masca faciala, manusi, ochelari, etc.

Sistemul corpului ce permite efectuarea respiraţiei se numeşte – SISTEMUL RESPIRAТOR Sistemul respirator permite corpului să inspire oxygen şi să expire bioxid de carbon.

Sistemul respirator anatomic este divizat în căile respiratorii superioare şi inferioare Limita între căile respiratorii superioare şi inferioare o reprezintă coardele vocale, care sunt localizate în laringe. Componentele căilor respiratorii superioare sunt: nasul, gura, faringele (divizat în orofaringe şi nazofaringe), limba, şi epiglota. Componentele căilor respiratorii inferioare sunt laringele (c.tiroid şi c.cricoid), traheea, bronşiile.

Căile respiratorii superioare Nasul - cavitatea care încălzeşte aerul inspirat, şi filtrează impurităţile cu ajutorul firelor de păr şi mucus. Gura - cavitatea care permite trecerea aerului în căile aeriene. Orofaringe Include partea posterioară a cavităţii bucale pînă la rădăcina limbii şi continuă în faringe. Nazofaringe Zona dintre meatele nazale şi orofaringe. Epiglota Un organ care protejează intrarea în trahee în timpul deglutiţiei sau vomei. Laringele - conţine coardele vocale, ce sunt hotarul dintre căile respiratorii superioare şi inferioare.

Căile respiratorii inferioare Laringele - conţine coardele vocale, cartilaj tiroid şi cartilaj cricoid :un inel cartilaginos ce înconjoară complet traheea la extremitatea inferioară a laringelui. Traheia are aproximativ 11 cm în lungime la pacientul adult. La extremitatea inferioară traheia se divizează în două ramuri spre plămînii drept şi stîng numite bronşii. Bronşiile (dreaptă şi stîngă). Căi respiratorii ce continuă după trahee spre plămîni. Plămînii Organe unde are loc schimbul de gaze. Diafragma Un muşchi mare respirator ce separă toracele de abdomen.

Aparatul respirator superior

Respiraţia este un proces ce include inspiraţia şi expiraţia. Inspiraţia este procesul de intrare a aerului în plămîni. Diafragma se contractă, mişcîndu-se în jos, muşchii intercostali plasează coastele în sus şi în exterior şi crează o cavitate (un volum ) pentru pătrunderea aerului.

Respiraţia este un proces ce include inspiraţia şi expiraţia. Expiraţia este procesul cînd diafragma şi muşchii intercostali se relaxează, reducînd volumul cavităţii toracice. Diafragma se mişcă în sus şi coastele se mişcă în jos şi în interior pe măsură ce aerul iese din plămîni.

RESPIRAŢIA ADECVATĂ Frecvenţele Normale: Adult resp. pe minut. Copil resp/ min. Sigar - 25 la 40 resp. pe minut. Nou-născut – respiraţii pe minut. Ritmul:Regulat. Calitatea: Sunetele respirării-prezente şi egale bilateral. Expansiunea pieptului-adecvată şi egală bilateral. Adîncimea:Adecvată.

Semnele respiraţiei neadecvate: Mişcările pieptului sunt minimale, absente, sau inegale. Mişcările respiratorii sunt limitate la mişcări a peretelui abdomenal anterior (respiraţie abdomenală) În zona nasului sau a gurii nu se simte sau nu se aude mişcarea aerului, sau volumul aerului expirat este mai mic decît norma. Sunetele respiratorii sunt diminuate sau absente Sunt prezente sunetele patologice: respiraţie zgomotoasă, dispnee, stridor şi wheesing.

Semnele respiraţiei neadecvate : Frecvenţa respiratorie este foarte rapidă sau foarte rară. Respiraţia este superficială, prea adîncă, sau dificilă. Pacientul este cianotic; culoarea pielii, buzelor, limbii, pavilioanele urechilor sau lojele unghiale sunt albastre sau sure. Inspiraţiile sunt prelungite (indicînd o posibilă obstrucţie a căilor respiratorii superioare) sau expiraţiile sunt prelungite (indicînd o posibilă obstrucţie a căilor respiratorii inferioare) Pacient nu e capabil să vorbească, sau pacientul nu poate rosti fraze întregi din cauza dispneei

Semnele insuficieţei respiratorii Frecvenţa respiraţiei > 30, <10 Cianoză Tonus muscular scăzut Implicarea muşchilor accesorii Perfuzie periferică dereglată Dereglarea nivelului de conştienţă Respiraţie zgomotoasă

Semnele stopului respirator sau insuficienţei respiratorii totale O frecvenţă respiratorie rară (<10/min) Tonus muscular flasc Inconştienţa Frecvenţă cardiacă redusă Respiraţie si puls slab sau absent

Procedeele principale de înlăturare a dificultăţilor respiratorii cu risc vital pentru viaţa pacientului sunt: Deschiderea şi menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii Asigurarea unei ventilaţii artificiale pentru pacientul ce nu respiră şi pentru pacientul cu o respirare neadecvată. Asigurarea cu oxigen Sanarea căilor respiratorii prin aspiraţie.

În cazul unui pacient inconştient, limba devine flască şi, datorită forţei de gravitaţie cade în faringele posterior.

Verificarea respiraţiei Priviţi expansiunile toracelui Ascultaţi sunetul respiraţiei Simţiţi pe obraz aerul expirat

Eliberarea căilor aeriene A – Airway Hiperextensia capului Ridicarea mandibulei Deschiderea gurii Dacă se suspicionează leziune de coloană vertebrală cervicală: –Subluxaţia mandibulei

Oct 2004 Curăţarea digitală a cavităţii bucale Se va efectua numai pentru îndepărtarea corpilor străini solizi, vizibili

Manevra hiperextensia capului şi subluxaţia anterioară a mandibulei

Verificarea respiraţiei Priviţi expansiunile toracelui Ascultaţi sunetul respiraţiei Simţiţi pe obraz aerul expirat Toate acestea nu trebuie să dureze mai mult de 10 secunde după care hotărâţi dacă pacientul respiră sau nu B – (Breathing) – Respiraţie: verificarea, restabilirea şi asigurarea unei respiraţii optime artificiale

C – Circulation – Circulaţie sanguină: verificarea semnelor vitale şi suportul a circulaţiei sanguine prin compresiuni sternale (masajul cardiac extern). În traumatisme include şi controlul hemoragiei

Respiră victima? DA Dacă situaţia permite, aşezaţi victima într-o poziţie laterală de siguranţă Sunaţi după ajutor Reevaluaţi periodic starea pacientului

Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza I

Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza II

Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza III

Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza IV

POZITIA DE SIGURANTA Este aplicata persoanelor care sunt inconstiente, respira spontan, prezinta activitate mecanica cardiaca ( puls central) si nu prezinta leziuni traumatice ale coloanei vertebrale. Victima nu trebuie sa ramana in aceeasi pozitie de siguranta mai mult de 30 de minute, apoi se intoarce victima pe partea cealalta

Respiraţia normală absentă Apel la 903 (112) Trimiteţi pe cineva după ajutor, dacă sunteţi singur, mergeţi după dacă sunteţi singur, mergeţi după ajutor, dar reveniţi după un minut ajutor, dar reveniţi după un minut şi începeţi efectuarea resuscitării şi începeţi efectuarea resuscitării

Respiraţia artificială gură la gură Pensaţi nasul victimei Ţineţi-i bărbia ridicată Inspiraţi adânc Încercaţi să aplicaţi cât mai etanş buzele pe cele ale victimei

Respiraţia artificială Expiraţi de 2 ori (1 sec) în gura victimei Verificaţi dacă i se ridică pieptul Păstraţi-i bărbia ridicată Verificaţi mişcările toracelui

Oct 2004 Verificarea revenirii toracelui

Ventilaţia gură-la-nas Dacă ventilaţia gură-la-gură este dificilă Dacă gura este serios lezată Victima este salvată de la înec Resuscitarea este facută de un copil Motive estetice

VENTILAREA Cum? Gură-la-gură Gură-la-nas

Apăsarea asupra cartilajului cricoid - manevra Sellick Preîntâmpină distensia gastrică si regurgitarea sau voma - Degetele arătător se aplică pe partea anterioară a gâtului şi se apasă, pentru a induce ocluzia esofagului

Задний Передний Posterior Anterior Traheea Cartilajul tiroid Cartilajul cricoid

Resuscitare numai prin compresiuni toracice Când salvatorul nu doreşte sau este în imposibilitate de a efectua ventilaţii gură-la- gură Compresiile vor fi aplicate fără întrerupere cu o frecvenţă de 100/minut Resuscitarea de bază va fi întreruptă pentru reevaluarea victimei numai dacă aceasta va prezenta respiraţii normale

Oct 2004 Apăsaţi pe stern: Astfel încât acesta să coboare 4-5 cm Ritm: 100 /minut

Obstrucţia căilor respiratorii Obstrucţia căilor respiratorii cu un corp străin se caracterizează prin prezenţa unui obiect în căile respiratorii, care compromite respiraţia.

ETIOLOGIA OBSTRUCŢIEI CĂILOR RESPIRATORII Corpi străini Cădere posterioară a limbii Epiglotita Laringitele virale sau bacteriene Arsuri ale căilor respiratorii superioare Edem alergic Abces retrofaringian Hemangiom subglotic Tumori, traumatisme...

OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE Obstrucţia uşoară a căilor respiratorii: – Victima se sufocă, poate vorbi, tuse seacă sau lătrătoare, crize de apnee - cianoză, tiraj Obstrucţia severă a căilor respiratorii: – Victima nu poate vorbi, apnee, respiraţie neregulată, cianoză, epuizare, inconştientă, convulsii, transpiraţii difuze – stop respirator

Semnele unei obstrucţii totale respiratorii Victima îşi strînge gîtul cu mîina sa Nu poate mai mult să vorbească Ţine gura deschisă Face eforturi ca să respire fără ca aerul să între sau să iasă Nu poate mai mult să tuşească

Semnul de Bază în Obstrucţia cu Corpi Străini

Obstrucţia Totală a Căilor Respiratorii; semnul de bază -Sufocarea Întreabă Te-ai înecat cu ceva? Întreabă Te-ai înecat cu ceva?

Oct 2004 Obstrucţia căilor aeriene superioare 5 lovituri interscapulare Se va verifica obţinerea dezobstrucţiei după fiecare lovitură Dacă nu s-a obţinut dezobstrucţia prin lovituri interscapulare vor fi efectuate 5 compresiuni abdominale

Scopul acestor lovituri pe spatele victimei este de a-i provoca un acces de tuse şi de a debloca şi de a expulza corpul străin care obstrucţionează căile respiratorii.

Dacă loviturile pe spate nu sunt eficace efectuaţi compresări abdomenale: metoda lui HEIMLICH

Scopul manevrei este de a comprima aerul care se află în plămînii victimei şi de a expulza corpul străin afară din căile respiratorii printr-un efect de piston. În funcţie de poziţia corpului străin, mai multe suprimări succesive pot fi necesare pentru a-l expulza.

Poziţia mîinilor pentru compresiunea abdomenală Poziţia mîinilor pentru compresiunea abdomenală

Manevra Heimlich Poziţia salvatorului în spatele pacientului. Poziţia salvatorului în spatele pacientului.

Oct 2004 Compresiuni abdominale

OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII PRIN CORPI STRĂINI LA MATURI Manevra Heimlich la femeia gravidă Victima este în conştienţă 5 compresiuni toracice

Aplică pumnul între ombilic şi arcul costal, degetul mare să fie spre abdomen.

Manevra Heimlich

Persoana ce se sufocă devine inconştientă

MANEVRA HEIMLICH LA PERSOANE INCONSTIENTE

Semnele de eficacitate. Corpul străin poate fi deblocat în mod progresiv în decursul a mai multor tentative. Eficacitatea acestor manevre poate fi evaluată în funcţie de : Expulzarea corpului străin, Apariţia accesului de tuse, Reluarea respiraţiei.