ORGANIZAREA, FUNCŢIONAREA ŞI ATRIBUŢIILE ORGANIZAŢIILOR PROFESIONALE MEDICALE

Conform legislaţiei româneşti în vigoare, noţiunea de cadru medical cuprinde următoarele categorii de personal care asigură servicii de sănătate: - medicul - medicul - medicul dentist - medicul dentist - farmacistul - farmacistul - asistentul medical - asistentul medical - moaşa - moaşa În scopul definirii şi delimitării raporturilor profesionale, morale, sociale şi de drept între cadrele medicale precum şi între acestea şi pacienţi s-a impus necesitatea înfiinţării unor organizaţii profesionale neguvernamentale la care să adere toţi profesioniştii din sănătate care au drept de practică pe teritoriul ţării noastre. Aceste organizaţii profesionale apără prestigiul şi interesele profesiunii medicale, onoarea, libertatea şi independenţa profesională a cadrului medical în exercitarea profesiunii, dar asigură şi respectarea de către cadrele medicale a obligaţiilor ce le revin faţă de bolnav şi faţă de problemele de sănătate publică.

Colegiului Medicilor din România s-a înfiinţat în baza Legii 74/1995 (privind exercitarea profesiunii de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România) ca organizaţie profesională, neguvernamentală, cu personalitate juridică, apolitică şi fără scop patrimonial, care reprezintă interesele profesiunii de medic. Organizaţiaare autonomie instituţională şi îsi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni, acţionând pentru dezvoltarea acestei profesiuni şi a prestigiului ei în cadrul vietii sociale. s-a înfiinţat în baza Legii 74/1995 (privind exercitarea profesiunii de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România) ca organizaţie profesională, neguvernamentală, cu personalitate juridică, apolitică şi fără scop patrimonial, care reprezintă interesele profesiunii de medic. Organizaţiaare autonomie instituţională şi îsi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni, acţionând pentru dezvoltarea acestei profesiuni şi a prestigiului ei în cadrul vietii sociale. cupride toţi medicii, cetăţeni români, domiciliaţi în România, care la data intrării în vigoare a legii mai sus menţionate erau autorizaţi să practice profesiunea de medic în unităţi ale Ministerului Sănătăţii sau ale altor ministere cu reţea sanitară proprie, precum şi în sectorul privat, precum şi asupra persoanelor fizice care au cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene şi care deţin o diplomă de medic, eliberată de o instituţie de învăţământ universitar medical din România sau din străinătate, echivalată în condiţiile legii. cupride toţi medicii, cetăţeni români, domiciliaţi în România, care la data intrării în vigoare a legii mai sus menţionate erau autorizaţi să practice profesiunea de medic în unităţi ale Ministerului Sănătăţii sau ale altor ministere cu reţea sanitară proprie, precum şi în sectorul privat, precum şi asupra persoanelor fizice care au cetăţenia unui stat membru al Uniunii Europene şi care deţin o diplomă de medic, eliberată de o instituţie de învăţământ universitar medical din România sau din străinătate, echivalată în condiţiile legii. În anul 1995 Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România a elaborat Codul de Deontologie Medicală care cuprinde normele de conduită obligatorii în legatură cu exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor medicului ca profesionist. Prevederile acestuia sunt obligatorii pentru medicii din evidenţa Colegiului Medicilor din România, inclusiv pentru studenţii în medicină care asistă un medic în împrejurări prevăzute în articole speciale. În anul 1995 Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România a elaborat Codul de Deontologie Medicală care cuprinde normele de conduită obligatorii în legatură cu exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor medicului ca profesionist. Prevederile acestuia sunt obligatorii pentru medicii din evidenţa Colegiului Medicilor din România, inclusiv pentru studenţii în medicină care asistă un medic în împrejurări prevăzute în articole speciale.

Atribuţiile Colegiului Medicilor din România a) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a medicului în exercitarea profesiunii, asigură respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de bolnav şi de sănătatea publică; b) asigură aplicarea legilor şi regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul profesiunii; c) elaborează, adoptă şi supraveghează respectarea Codului de deontologie medicală; d) avizează eliberarea autorizaţiei de liberă practică medicală; e) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice medicale şi organizează manifestări ştiinţifice; f) reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu asociaţiile ştiinţifice şi cu sindicatele; g) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la formarea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a medicilor; h) elaborează, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, metodologia de acordare a gradului profesional şi tematica de concurs;

Atribuţiile Colegiului Medicilor din România i) acţionează, alături de instituţiile sanitare centrale şi teritoriale, pentru ca în unităţile medicale publice şi particulare (cabinete, policlinici, spitale) să fie asigurată calitatea actului medical; j) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională şi de deontologie medicală, în calitate de organ de jurisdicţie profesională; k) sprijină instituţiile şi acţiunile de prevedere şi asistenţă medicosocială pentru medici şi familiile lor; l) promovează relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi formaţiuni similare; m) în cadrul Colegiului Medicilor din România funcţionează comisii care reprezintă specialităţile medicale; n) în cadrul Colegiului Medicilor din România funcţionează o comisie care reprezintă medicii care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate; o) avizează autorizarea de instalare a cabinetelor medicale particulare şi se pronunţă în legătură cu demersurile întreprinse în vederea interzicerii instalării şi funcţionării acestora, ţinând seama de exercitarea activităţii medicale, în concordanţă cu competenţa profesională a medicului, de dotarea tehnică, precum şi de respectarea normelor de igienă; p) eliberează avizele de înlocuire temporară sau definitivă.

Atribuţiile Colegiului Medicilor din România r) elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor din România; s) fixează cotizaţia care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare medic, stabilind partea din această cotizaţie care trebuie virată către Consiliul Naţional al Medicilor din România; t) gestionează bunurile Colegiului Medicilor şi poate să creeze şi să subvenţioneze acţiuni interesând profesiunea medicală, acţiuni de întrajutorare sau de sponsorizare; u) controlează gestiunea consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, care trebuie să-l informeze cu privire la toate acţiunile financiare; v) soluţionează, în termen de 30 de zile de la înregistrare, ca instanţă superioară, contestaţiile formulate împotriva deciziilor date de consiliile judeţene şi respectiv al municipiului Bucureşti, în conformitate cu regulamentele proprii.

Veniturile Colegiului Medicilor Veniturile colegiului se constituie din: taxa de înscriere, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte fonduri rezultate din manifestările culturale şi ştiinţifice; taxa de înscriere, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte fonduri rezultate din manifestările culturale şi ştiinţifice; donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, legale, drepturi editoriale, în condiţiile legii; donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, legale, drepturi editoriale, în condiţiile legii; alte surse. alte surse. Fondurile băneşti pot fi utilizate pentru: cheltuieli de administraţie (salarizare personal, procurare de fonduri fixe, material gospodăresc), cheltuieli de administraţie (salarizare personal, procurare de fonduri fixe, material gospodăresc), finanţarea cheltuielilor organizatorice, finanţarea cheltuielilor organizatorice, perfecţionarea pregătirii profesionale, perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, acordarea de burse prin concurs medicilor, întrajutorarea medicilor cu venituri mici şi a familiilor lor, întrajutorarea medicilor cu venituri mici şi a familiilor lor, crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific, care se stabilesc de Consiliul Naţional. crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific, care se stabilesc de Consiliul Naţional.

Proceduri şi sancţiuni în cadrul Colegiului Medicilor Membrii Colegiului Medicilor care încalcă jurământul depus, legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de medic şi nu respectă Codul de deontologie medicală, răspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni: 1. mustrare; 2. avertisment; 3. vot de blam; 4. suspendarea temporară, pe un interval de 6-12 luni, a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România; 5. retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii pentru retragerea autorizaţiei de practică a profesiunii de medic.

Proceduri şi sancţiuni în cadrul Colegiului Medicilor Mustrarea, avertismentul şi votul de blam se aplică de către consiliul judetean, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru membrii lor. Împotriva acestor sancţiuni se poate introduce contestaţie la comisia deontologică competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. Suspendarea temporară şi retragerea calităţii de membru se aplică de către Consiliul Naţional, numai după efectuarea unei expertize de specialitate de către o comisie alcătuită din cel puţin cinci specialişti, din specialitatea persoanei în cauză, aprobată de consiliu, la propunerea comisiilor de specialitate. Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică, în termen de 24 de ore, în mod obligatoriu, Ministerului Sănătăţii şi persoanei juridice cu care medicul sancţionat a încheiat contractul de muncă şi care decid, după caz, pe baza acestora, cu privire la autorizaţia de liberă practică a profesiunii de medic, precum şi cu privire la contractul de muncă. Împotriva sancţiunilor de suspendare temporară şi retragere a calităţii de membru se poate introduce contestaţie la judecătoria în raza căreia îşi desfăşoară activitatea medicul sancţionat, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor, nu exclude, potrivit legii, răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale. După un interval de 1 an de la emiterea deciziei de suspendare a autorizaţiei de liberă practică medicală, medicul în cauză poate cere reexaminarea deciziei. În caz de respingere, o nouă cerere nu poate fi făcută decât după un an.

Obligaţiile care decurg din calitatea de membru al Colegiului Medicilor Îndatoririle membrilor Colegiului Medicilor sunt următoarele: a) să respecte regulamentele în vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de medic; b) să respecte si să aplice în orice împrejurare normele de etică profesională si deontologia medicală: c) să acorde cu promptitudine îngrjirile medicale de urgenţă ca o îndatorire fundamentală profesională si civică; d) să respecte statutul Colegiului Medicilor; e) să aplice parafa cuprinzând numele, prenumele, gradul, specialitatea şi codul de parafă pe toate actele medicale pe care le semnează. Codul de deontologie medicală cuprinde şi el îndatoriri specifice ale medicului faţă de Colegiu. Astfel se stipulează că orice membru al Colegiului trebuie să susţină organizaţia din toate punctele de vedere şi că sustragerea de la vreuna din obligaţii este susceptibilă de sancţiune disciplinară. Se precizează şi că declaraţiile nereale făcute în faţa unui reprezentant al conducerii colegiale, sau in situaţii speciale, în faţa unor structuri specializate ale Colegiului, sunt pasibile de sancţiune disciplinară.

Organizaţii profesionale ale altor categorii de cadre medicale Similar medicilor, celelalte categorii de cadre medicale din România (medici dentişti, farmacişti, asitente medicale şi moaşe) au avut nevoie de organizaţii care să le reprezinte interesele şi care să impună linii directoare ale activităţilor lor specifice. Aceste organizaţii profesionale, la care aderă toţi furnizorii de servicii de sănătate care pot profesa în respectivele domenii în România sunt neguvernamentale, au personalitate juridică, sunt apolitice şi nu au scop patrimonial. Scopul lor declarat, precum şi modul lor de organizare şi funcţionare sunt foarte similare celor ale Colegiului Medicilor. 1. Colegiul Medicilor Dentişti din Romania Colegiul medicilor dentişti funcţionează în baza Legii 95/2006. Toţi medicii stomatologi şi medicii dentişti din România care vor să exercite profesia, sunt obligaţi prin lege să devină membri ai Colegiului Medicilor Dentişti din România, având drepturi şi obligaţii care decurg din calitatea de membru. Codul deontologic al medicilor dentişti a fost adoptat de catre Adunarea generală naţională a Colegiului Medicilor Dentişti (şi publicat în Monitorul Oficial în august 2005). El cuprinde normele de conduită morală şi profesională privind exercitarea drepturilor şi îndatoririlor dentistului, atât în legătură cu pacienţii, cât şi cu ceilalţi medici. Printre funcţiile codului deontologic, enunţate în textul acestuia, se numără: promovarea unei relaţii de încredere între medic şi pacient, garantarea calităţii pregătirii profesionale, promovarea unui comportament profesional-deontologic, precum şi garantarea secretului profesional.

Organizaţii profesionale ale altor categorii de cadre medicale 2. Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR) Legea 307/2004 susţine pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi a asistenţilor medicali de alte specialităţi prin învăţământ de scurtă şi lungă durată, dar menţine şi învăţământul postliceal sanitar cu durata de 3 ani. Se precizează însă că asistenţii medicali care se înscriu la colegii universitare, facultăţi de asistenţi medicali sau moaşe îşi pot echivala studiile efectuate în învăţământul postliceal. OAMMR are următoarele atribuţii principale: - este desemnat să reprezinte această categorie profesională în relaţiile cu organizaţii neguvernamentale şi cu sindicate, pe plan naţional şi internaţional; - deţine rolul principal în asigurarea creşterii calităţii pregătirii profesionale a asistenţilor medicali şi a moaşelor, fiind singura organizaţie profesională din România cu dreptul de a acorda credite pentru educaţie continuă numai membrilor care urmează cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie avizate de organizaţie; - organizează forme de educaţie medicală continuă şi de ridicare a gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor; în acest sens a iniţiat şi demarat Programul Naţional de Educaţie Medicală Continuă care reglementează manifestările ştiinţifice pentru care se acordă credite, precum şi modalitatea de creditare; - colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică; - colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei la stabilirea numărului anual de locuri în instituţiile de învăţământ acreditate pentru asistenţi medicali şi moaşe; - colaborează cu Ministerul Sănătăţii la alcătuirea tematicii şi a bibliografiei şi la elaborarea subiectelor în cazul examenelor pentru obţinerea gradelor profesionale; - organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică, deontologie şi a cazurilor de malpraxis, în calitate de organ de jurisdicţie profesională; - poate suspenda dreptul de liberă practică asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează pe parcursul a 3 ani calendaristici numărul minim de credite stabilite de organizaţie.

Organizaţii profesionale ale altor categorii de cadre medicale 3. Colegiul Farmaciştilor din România Colegiul Farmaciştilor din România se organizează şi funcţionează în baza Legii nr. 305/2004 şi a statutului său ca organizaţie profesională naţională a farmaciştilor cu drept de liberă practică, fiind o instituţie de interes public, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial. Colegiul Farmaciştilor are personalitate juridică şi este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-şi atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni. Atribuţiile Colegiului Farmaciştilor din România sunt următoarele: a) asigură aplicarea legilor, regulamentelor şi normelor care organizează şi reglementează exercitarea profesiei de farmacist; b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a farmacistului, precum şi dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului profesional; asigură respectarea de către farmacişti a obligaţiilor ce le revin; c) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului şi Codul deontologic al farmacistului; d) controlează şi supraveghează modul de exercitare a profesiei de farmacist, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea la care se desfăşoară, asigurând aplicarea legilor şi a regulamentelor specifice; e) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării la formarea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a farmaciştilor; f) avizează, conform regulamentelor de organizare şi funcţionare ale unităţilor farmaceutice, fişa de atribuţii a postului de farmacist, întocmită în mod obligatoriu la nivelul fiecărei farmacii; g) acţionează atât singur, cât şi împreună cu instituţiile publice în vederea asigurării calităţii actului profesional în unităţile farmaceutice; h) stabileşte capacitatea de contractare a farmaciilor aflate în raporturi contractuale cu sistemul de asigurări sociale de sănătate, în funcţie de criteriile elaborate de Consiliul naţional al Colegiului Farmaciştilor din România şi de Ministerul Sănătăţii. Codul deontologic al farmacistului, elaborat de Colegiul Farmaciştilor, cuprinde un ansamblu de principii si reguli ce reprezintă valorile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de farmacist pe teritoriul României. El exprimă adeziunea farmaciştilor români la Carta Universală a Drepturilor Omului şi la Carta Farmaciei Europene. El are drept principale scopuri: ocrotirea drepturilor pacienţilor, respectarea obligaţiilor profesionale de către farmacişti, apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiunii de farmacist.

Procedura autorizării exercitării profesiei de medic în România Exercitarea profesiunii de medic se face pe baza autorizaţiei de liberă practică. Aceasta se acordă de către Ministerul Sănătătii, pe baza următoarelor acte: diplomă eliberată de o instituţie de învăţământ universitar medical acreditată, în condiţiile legii; diplomă eliberată de o instituţie de învăţământ universitar medical acreditată, în condiţiile legii; certificat de cazier judiciar; certificat de cazier judiciar; certificat de sănătate; certificat de sănătate; avizul Colegiului Medicilor din România. avizul Colegiului Medicilor din România. Controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de medic se realizează de către Colegiul Medicilor din România. În cazul în care un medic îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România atestă competenţa profesională a acestuia în vederea reluării activităţii, cu condiţia ca acesta să prezinte documentele de mai sus pe baza cărora se face autorizarea de liberă practică. Practicarea profesiunii de medic de către o persoană care nu are autorizaţie de liberă practică constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale. Colegiul Medicilor din România este în drept să exercite acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele judiciare şi autorităţile competente pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fară drept titlul sau calitatea de medic, care practică în mod ilicit medicina şi să se constituie ca parte civilă sau parte vătămată, după caz, potrivit legii.

Obligativitatea încheierii unei asigurări de malpraxis Personalul medical care acordă asistenţă medicală are obligaţia de a încheia o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical. Personalul medical care acordă asistenţă medicală are obligaţia de a încheia o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical. Acordarea asistenţei medicale se referă la sistemul public şi/sau la cel privat, într-o locaţie cu destinaţie specială pentru asistenţă medicală, precum şi atunci când aceasta se acordă în afara acestei locaţii, ca urmare a unei cereri exprese din partea persoanei sau a persoanelor care necesită această asistenţă, sau a unui terţ care solicită această asistenţă, pentru o persoană sau mai multe persoane care, din motive independente de voinţa lor, nu pot apela ele însele la această asistenţă. Acordarea asistenţei medicale se referă la sistemul public şi/sau la cel privat, într-o locaţie cu destinaţie specială pentru asistenţă medicală, precum şi atunci când aceasta se acordă în afara acestei locaţii, ca urmare a unei cereri exprese din partea persoanei sau a persoanelor care necesită această asistenţă, sau a unui terţ care solicită această asistenţă, pentru o persoană sau mai multe persoane care, din motive independente de voinţa lor, nu pot apela ele însele la această asistenţă. O copie după asigurarea de malpraxis va fi prezentată înainte de încheierea contractului de muncă, fiind o condiţie obligatorie pentru angajare. O copie după asigurarea de malpraxis va fi prezentată înainte de încheierea contractului de muncă, fiind o condiţie obligatorie pentru angajare. Despăgubirile se acordă ptr.: Despăgubirile se acordă ptr.: -prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane care se constată că au fost supuse unui act de malpraxis medical, - cheltuielile de judecată ale persoanei prejudiciate prin actul medical. Asigurarea obligatorie face parte din categoria B clasa 13 de asigurări de răspundere civilă, şi va cuprinde toate tipurile de tratamente medicale ce se efectuează în specialitatea şi competenţa profesională a asiguratului şi în gama de servicii medicale oferite de unităţile de profil. Asigurarea obligatorie face parte din categoria B clasa 13 de asigurări de răspundere civilă, şi va cuprinde toate tipurile de tratamente medicale ce se efectuează în specialitatea şi competenţa profesională a asiguratului şi în gama de servicii medicale oferite de unităţile de profil.

Obligativitatea încheierii unei asigurări de malpraxis Despăgubirile se acordă: indiferent de locul în care a fost acordată asistenţă medicală; indiferent de locul în care a fost acordată asistenţă medicală; pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanei sau persoanelor păgubite prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală sau decesul; pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanei sau persoanelor păgubite prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vătămarea corporală sau decesul; în caz de deces, succesorilor în drepturi ai pacientului care au solicitat acestea; în caz de deces, succesorilor în drepturi ai pacientului care au solicitat acestea; chiar şi atunci când asistenţa medicală nu s-a acordat, deşi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenţa medicală, impunea această intervenţie; chiar şi atunci când asistenţa medicală nu s-a acordat, deşi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenţa medicală, impunea această intervenţie; inclusiv pentru eventualele cheltuieli ocazionate de un proces în care asiguratul este obligat la plata acestora; cheltuielile de judecată sunt incluse în limita răspunderii stabilită prin poliţa de asigurare; inclusiv pentru eventualele cheltuieli ocazionate de un proces în care asiguratul este obligat la plata acestora; cheltuielile de judecată sunt incluse în limita răspunderii stabilită prin poliţa de asigurare; şi în cazurile în care persoanele vătămate sau decedate nu au domiciliul sau reşedinţa în România, cu excepţia cetăţenilor din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia. şi în cazurile în care persoanele vătămate sau decedate nu au domiciliul sau reşedinţa în România, cu excepţia cetăţenilor din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia.

Obligativitatea încheierii unei asigurări de malpraxis Despăgubirile nu se recuperează de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei când asistenţa medicală s-a făcut în interesul părţii vătămate sau a decedatului, în lipsa unei investigaţii complete sau a necunoaşterii datelor anamnezice ale acestuia, datorită situaţiei de urgenţă, iar partea vătămată sau decedatul nu a fost capabilă, datorită circumstanţelor, să coopereze când i s-a acordat asistenţă. Prejudiciilor se recuperează de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei în următoarele cazuri: vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenţă medicală; vătămarea sau decesul este urmare a încălcării intenţionate a standardelor de asistenţă medicală; vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate; vătămarea sau decesul se datorează unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate; atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei responsabile, cât şi unor deficienţe administrative de care se face vinovată unitatea medicală în care s-a acordat asistenţă medicală, sau ca urmare a neacordării tratamentului adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative în vigoare; persoana îndreptăţită poate să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovaţi, alţii decât persoana responsabilă, proporţional cu partea de vină ce revine acestora. atunci când vătămarea sau decesul se datorează atât persoanei responsabile, cât şi unor deficienţe administrative de care se face vinovată unitatea medicală în care s-a acordat asistenţă medicală, sau ca urmare a neacordării tratamentului adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative în vigoare; persoana îndreptăţită poate să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la cei vinovaţi, alţii decât persoana responsabilă, proporţional cu partea de vină ce revine acestora. Asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţi să înştiinţeze în scris asiguratorul (sau, dacă este cazul, asiguratorii) despre existenţa unei acţiuni în despăgubire, în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care au luat la cunoştinţă despre această acţiune.