Larisa Zota Conf. universitar USMF N. Testemiţanu Chişinau 2011 Insuficienţa hipotalamo- hipofizară

1. Nanismul hipofizar 2. Insuficienţa adenohipofizară 2. Insuficienţa adenohipofizară 3. Diabetul insipid 3. Diabetul insipid

Nanismul hipofizar Definiţie. Nanismul hipofizar este o hipotrofie staturo-ponderală marcată şi armonică, cu deficit statural mai mare de 3 deviaţii standard faţă de media de înălţime corespunzătoare vârstei, sexului şi rasei, determinată de deficit de STH hipofizar survenită în copilărie. Considerăm nanic un adult de sex masculin la o talie sub 130 cm. şi de sex feminin la o talie sub 120 cm.

Nanismul hipofizar: etiologie Aproximativ 50% din cazurile cu nanism endocrin sunt corelate cu patologia legată de hormonul somatotrop care pot fi: 1. Deficit izolat de STH, de cauză genetică (genă/gene alterate, neuroni neurosecretori lezaţi): 2. Deficit de STH de cauză organică: Leziuni intracraniene: Leziuni intracraniene: - Tulburări de dezvoltare - Tulburări de dezvoltare - Disgenezie hipofizară - Disgenezie hipofizară - Anomalii de structură anatomică a liniei mediane - Anomalii de structură anatomică a liniei mediane Tumori: Tumori: - Craniofaringiom - Craniofaringiom - Gliom de hiazmă optică - Gliom de hiazmă optică - Pinelom ectopic - Pinelom ectopic - Adenom hipofizar - Adenom hipofizar Reticuloendotelioze: Reticuloendotelioze: - Boala Hand-Schuler-Christian - Boala Hand-Schuler-Christian - Histiocitoza X - Histiocitoza X Hipofizita autoimună Hipofizita autoimună Traumatisme craniocerebrale Traumatisme craniocerebrale Radioterapie sau intervenţii chirurgicale la nivelul hipotalamo-hipofizar Radioterapie sau intervenţii chirurgicale la nivelul hipotalamo-hipofizar Infecţii Infecţii

Nanismul hipofizar : etiologie 3. De cauză pseudohipofizară (STH normal sau crescut) Cu somatomedine scăzute Cu somatomedine scăzute - Sindrom Laron cu 2 variante: - Sindrom Laron cu 2 variante: a) absenţa receptorului STH în ficat a) absenţa receptorului STH în ficat b) absenţa proteinei de transport a STH b) absenţa proteinei de transport a STH - Malnutriţie - Malnutriţie - Defect de generare a IGF dar cu STH normal – pigmeii africani. - Defect de generare a IGF dar cu STH normal – pigmeii africani. Cu somatomedine crescute: Cu somatomedine crescute: - Nanism hipersomatomedinic - Nanism hipersomatomedinic - Sindrom Lanes-Bierrick - Sindrom Lanes-Bierrick - Insuficienţa renală –rezistenţă la acţiunea somatomedinelor prin acumulare de anioni. - Insuficienţa renală –rezistenţă la acţiunea somatomedinelor prin acumulare de anioni.

Nanismul hipofizar: clinica Manifestările clinice cuprind: fenomene de insuficienţă hipofizară; fenomene de insuficienţă hipofizară; fenomene tumorale mecanice, dacă factorul determinant este tumoral. fenomene tumorale mecanice, dacă factorul determinant este tumoral. Fenomenele de insuficienţă hipofizară pot interesa STH în exclusivitate sau in asociaţie cu alţi tropi: gonadotropi sau/şi TSH. Datorită acestor posibilităţi, nanismul hipofizar se poate prezenta sub mai multe forme clinice: nanism hipofizar pur, exclusiv cu manifestări clinice de insuficienţă a STH; nanism hipofizar pur, exclusiv cu manifestări clinice de insuficienţă a STH; nanismul hipofizar cu hipotiroidie, în care se combina manifestările clinice ale insuficienţei de STH cu cele ale insuficienţei tiroidiene; nanismul hipofizar cu hipotiroidie, în care se combina manifestările clinice ale insuficienţei de STH cu cele ale insuficienţei tiroidiene; nanismul hipofizar cu hipotiroidie şi infantilism sexual consecinţă a asocierii deficitului somatotrop, tireotrop şi gonadotrop. nanismul hipofizar cu hipotiroidie şi infantilism sexual consecinţă a asocierii deficitului somatotrop, tireotrop şi gonadotrop.

Nanismul hipofizar pur La naştere greutatea şi lungimea copilului sunt de obicei normale, dar după un timp, în cele mai multe cazuri după vârsta de 3 ani, viteza de creştere încetineşte (1-3 cm./ an) şi se remarcă deficitul statural Examen obiectiv: Proporţia şi armonia segmentelor sunt păstrate. Proporţia şi armonia segmentelor sunt păstrate. Tegumentele sunt subţiri, fine, cu desen vascular evident, lipsite de elasticitate, cu cicatrizarea întârziată a rănilor, ades cu descuamare fină superficială. Tegumentele faciale sunt uscate, cu riduri fine, fără pilozitate şi se zbârceşte de timpuriu, la sfârşitul adolescenţei. Tegumentele sunt subţiri, fine, cu desen vascular evident, lipsite de elasticitate, cu cicatrizarea întârziată a rănilor, ades cu descuamare fină superficială. Tegumentele faciale sunt uscate, cu riduri fine, fără pilozitate şi se zbârceşte de timpuriu, la sfârşitul adolescenţei. Mandibula rămâne nedezvoltată şi dă feţei un aspect de profil de pasăre – retrognatism mandibular. Mandibula rămâne nedezvoltată şi dă feţei un aspect de profil de pasăre – retrognatism mandibular. Dinţii sunt mici şi înghesuiţi. Erupţia dentară se face cu întârziere. Dinţii sunt mici şi înghesuiţi. Erupţia dentară se face cu întârziere. Extremităţile sunt mici, fine – acromicrie. Extremităţile sunt mici, fine – acromicrie. Organele interne sunt de asemeni mici – splanhnomicrie. Organele interne sunt de asemeni mici – splanhnomicrie. Organele genitale externe, deşi mici, sunt normal dezvoltate în raport cu talia. Apariţia tardivă a caracterelor sexuale secundare de obicei este regula iar sexualizarea rămâne incompletă: Organele genitale externe, deşi mici, sunt normal dezvoltate în raport cu talia. Apariţia tardivă a caracterelor sexuale secundare de obicei este regula iar sexualizarea rămâne incompletă:

Nanismul hipofizar pur La ambele sexe, la maturitate, se menţin caracterele scheletice juvenile. La ambele sexe, la maturitate, se menţin caracterele scheletice juvenile. Nanicii hipofizari au tulburări de termoreglare, sudoraţie minimă, deoarece funcţionalitatea glandelor sudoripare este controlată de axa STH-IGF. Nanicii hipofizari au tulburări de termoreglare, sudoraţie minimă, deoarece funcţionalitatea glandelor sudoripare este controlată de axa STH-IGF. Toleranţa la efort este scăzută, Toleranţa la efort este scăzută, Fac uşor hipoglicemii, lipotimii. Fac uşor hipoglicemii, lipotimii. Apetitul este scăzut, capricios şi poate fi motiv iniţial pentru consult. Apetitul este scăzut, capricios şi poate fi motiv iniţial pentru consult. Dezvoltarea psiho-intelectuală este normală, dar din cauza taliei mici ei devin complexaţi şi au unele tulburări de comportament. Trăsăturile de caracter pot fi marcate de negativizm, melancolie, izolare, inhibiţie. Dezvoltarea psiho-intelectuală este normală, dar din cauza taliei mici ei devin complexaţi şi au unele tulburări de comportament. Trăsăturile de caracter pot fi marcate de negativizm, melancolie, izolare, inhibiţie.

Nanismul hipofizar cu hipotiroidie La trăsăturile generale ale nanismului hipofizar pur se asociază o serie de elemente semiologice caracteristice insuficienţei tiroidiene: Tegumentele sunt groase, reci, aspre, uscate, carotenodermie Tegumentele sunt groase, reci, aspre, uscate, carotenodermie Ţesutul subcutanat este infiltrat de edemul mucos care modifică în special faciesul care devine rotund, uşor umflat, cu fantele palpebrale micşorate. Ţesutul subcutanat este infiltrat de edemul mucos care modifică în special faciesul care devine rotund, uşor umflat, cu fantele palpebrale micşorate. Părul este lipsit de luciu, uscat, aspru. Părul este lipsit de luciu, uscat, aspru. Unghiile sunt groase, mate, friabile. Unghiile sunt groase, mate, friabile. Sunt caracteristice bradicardia şi tranzitul intestinal încetinit. Sunt caracteristice bradicardia şi tranzitul intestinal încetinit. Dezvoltarea psiho-somatică este încetinită şi întârziată, acest fenomen fiind cu atât mai pronunţat, cu cât insuficienţa tiroidiană este mai intensă şi mai precoce. Dezvoltarea psiho-somatică este încetinită şi întârziată, acest fenomen fiind cu atât mai pronunţat, cu cât insuficienţa tiroidiană este mai intensă şi mai precoce.

Nanismul hipofizar cu infantilism sexual Particularităţile acestei forme de nanism asociat cu deficitul de gonadotropine se manifestă ca o consecinţă a lipsei de sexualizare. La băiat La băiat organele genitale externe rămân infantile: penisul mic şi subţire, scrotul mic, nefaldurat şi nepigmentat, testiculii şi epididimul sunt mici, uneori criptorhidie uni- sau bilaterală. organele genitale externe rămân infantile: penisul mic şi subţire, scrotul mic, nefaldurat şi nepigmentat, testiculii şi epididimul sunt mici, uneori criptorhidie uni- sau bilaterală. Pilozitatea pubo-axială şi facială nu se dezvoltă. Pilozitatea corporală este mult redusă. Pilozitatea pubo-axială şi facială nu se dezvoltă. Pilozitatea corporală este mult redusă. Vocea rămâne infantilă. Vocea rămâne infantilă. La fată La fată labiile mari şi mici, tractul genital intern rămân nedezvoltate. labiile mari şi mici, tractul genital intern rămân nedezvoltate. Pilozitatea pubo-axială lipseşte, Pilozitatea pubo-axială lipseşte, Sânii nu se dezvoltă, areolele sunt mici şi palide, mameloanele de asemenea mici şi nereliefate, uneori invaginate. Sânii nu se dezvoltă, areolele sunt mici şi palide, mameloanele de asemenea mici şi nereliefate, uneori invaginate. Amenorea este primară. Amenorea este primară. La ambele sexe se menţin caracterele scheletice juvenile şi se remarcă o tendinţă spre obezitate moderată cu caracter ginoid.

Nanismul hipofizar: examenul de laborator 1.Nivel scăzut al hormonului somatotrop seric şi lipsa de răspuns al STH-ului la testul de stimulare a STH – Cu insulină. In nanismul prin deficit de STH testul este negativ; valorile STH rămân nemodificate după stimularea hipotalamo-hipofizară determinată de hipoglicemie prin administrarea de insulină 0,05 – 0,1 U. I./ kg.c. Cu glicină sau arginină – 0,25 g/kgc i/v ]n 5 – 10 min. sau o,5 g/kg.c în perfuzie 30 min.; aceleaşi interpretări ca şi pentru testul cu insulină. Cu Clonidină 100 mg/m² - se recoltează sânge la 60 min., cu dozarea STH; aceleaşi interpretări. 2. Determinarea SM: - SMC sau IGF -1 = 2 – 5 u/ml (RIA) în nanusmul hipofizar < 0,5 u/ml. 3. Determinarea Ac – anti–STH şi anti-proteină de transport

Nanismul hipofizar: examenul de laborator Testele privind funcţia celorlalţi tropi hipofizari: Testele privind funcţia celorlalţi tropi hipofizari: Pentru TSH seric şi testul de stimulare cu TRH: sunt normale în nanismele hipofizare pure şi scăzute in nanismele hipofizare cu insuficienţă tiroidiană. Pentru TSH seric şi testul de stimulare cu TRH: sunt normale în nanismele hipofizare pure şi scăzute in nanismele hipofizare cu insuficienţă tiroidiană. Pentru gonadotropi : dozarea LH şi FSH serice în perioada pubertară arată valori normale sau uşor scăzute în cazul nanismului hipofizar pur şi valori scăzute in cazul nanismului hipofizar cu infantilism sexual. Pentru gonadotropi : dozarea LH şi FSH serice în perioada pubertară arată valori normale sau uşor scăzute în cazul nanismului hipofizar pur şi valori scăzute in cazul nanismului hipofizar cu infantilism sexual. Pentru funcţia corticotropă se dozează ACTH-ul plasmatic sau se apreciază rezervele hipofizare de ACTH prin testul la Metapiron: sunt normale în nanismele hipofizare pure iar în nanismele hipofizare asociate cu insuficienţă corticosuprarenală ACTH-ul plasmatic este scăzut şi testul la Metapiron negativ. Pentru funcţia corticotropă se dozează ACTH-ul plasmatic sau se apreciază rezervele hipofizare de ACTH prin testul la Metapiron: sunt normale în nanismele hipofizare pure iar în nanismele hipofizare asociate cu insuficienţă corticosuprarenală ACTH-ul plasmatic este scăzut şi testul la Metapiron negativ. Evidenţierea unor valori normale sau excesive de STH însoţite de valori scăzute sau de absenţa somatomedinelor (IGF1) pune diagnosticul de nanism Laron. Evidenţierea unor valori normale sau excesive de STH însoţite de valori scăzute sau de absenţa somatomedinelor (IGF1) pune diagnosticul de nanism Laron. Răspunsul pozitiv la testele de stimulare cu liberine (tireoliberina - TRH, gonadoliberina–GnRH, somatoliberina – GRH ), în absenţa modificărilor selare, sugerează originea hipotalamică a nanismului. Răspunsul pozitiv la testele de stimulare cu liberine (tireoliberina - TRH, gonadoliberina–GnRH, somatoliberina – GRH ), în absenţa modificărilor selare, sugerează originea hipotalamică a nanismului.

Nanismul hipofizar: examenul de laborator Dereglările metabolice: Hipoglicemie, rar spontan şi mai des la efort, toleranţa la glucoză este bună, toleranţa la insulină scăzută. Hipoglicemie, rar spontan şi mai des la efort, toleranţa la glucoză este bună, toleranţa la insulină scăzută. Bilanţul azotic este negativ sau slab pozitiv, cu scăderea urinară a creatininei şi hidroxiprolinei. Bilanţul azotic este negativ sau slab pozitiv, cu scăderea urinară a creatininei şi hidroxiprolinei. Colesterolul seric este uşor crescut în nanismul hipofizar pur, dar mai ales în cel cu hipotiroidie. Colesterolul seric este uşor crescut în nanismul hipofizar pur, dar mai ales în cel cu hipotiroidie. Nivelul fosforului seric şi a fosfatazei alcaline este diminuat Nivelul fosforului seric şi a fosfatazei alcaline este diminuat

Nanismul hipofizar: examenul radiologic Nanismul hipofizar: examenul radiologic Tulburări morfologice ale hipofizei se pot evidenţia prin examenul radiologic clasic, tomodensitometrie sau RMN a craniului şi a şeii turceşti. În cazul tumorilor hipofizare intraselare (adenom cromofob), şaua se modifică în raport cu volumul tumorii. Se pot determina aspecte de: şa cu contur multiplu, şa mărită în volum cu marginile neregulat erodate sau cu apofizele clinoide şi lama patrulateră dispărute. În cazul tumorilor hipofizare intraselare (adenom cromofob), şaua se modifică în raport cu volumul tumorii. Se pot determina aspecte de: şa cu contur multiplu, şa mărită în volum cu marginile neregulat erodate sau cu apofizele clinoide şi lama patrulateră dispărute. În cazul tumorilor hipofizare extraselare (craniofaringiom), şaua apare fie turtită de sus în jos, cu contur alungit, fie distrusă. Sunt semnificative calcifierile intraselare sau haloul opac în semicerc în zona supraselară. În cazul tumorilor hipofizare extraselare (craniofaringiom), şaua apare fie turtită de sus în jos, cu contur alungit, fie distrusă. Sunt semnificative calcifierile intraselare sau haloul opac în semicerc în zona supraselară. Vârsta osoasă (se apreciază radiologic prin nucleii de osificare) este întârziată faţă de vârsta cronologică, dar egală sau uşor întârziată faţă de vârsta înălţimii. Cartilajele de creştere deschise până la vârsta de 20 – 30 de ani. Ţesut osos radiotransparent.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL Piticismul familial Piticismul familial Nanismul hipotiroidian Nanismul hipotiroidian Disgenezia gonadală – sindromul Turner Disgenezia gonadală – sindromul Turner Hipercorticismul Hipercorticismul Diabetul zaharat Diabetul zaharat Condrodistrofie Condrodistrofie Malnutriţia eâ Malnutriţia eâ Nanismul psiho-social Nanismul psiho-social Afecţiunile cronice renale cardiace Boli hematologice Infecţiile specifice sifilis, malaria, tuberculoza.– Afecţiunile cronice renale cardiace Boli hematologice Infecţiile specifice sifilis, malaria, tuberculoza.–

Nanismul hipofizar: tratament Tratamentul etiologic este posibil atunci când se cunoaşte factorul cauzal şi poate fi abordat: de exemplu în tumorile hipofizare Tratamentul etiologic este posibil atunci când se cunoaşte factorul cauzal şi poate fi abordat: de exemplu în tumorile hipofizare Obiective principale ale tratamentului patogenic sunt: corectarea tulburărilor de creştere şi a tulburărilor endocrine asociate Obiective principale ale tratamentului patogenic sunt: corectarea tulburărilor de creştere şi a tulburărilor endocrine asociate În nanismul hipofizar – prin lipsa STH-ului – singurul element capabil să corecteze aceste tulburări este administrarea exogenă substituitivă a acestui hormon. Doza recomandată este de 0,06 mg/kg corp (0,2 UI/kg corp) peste 1 zi, sau 0,035 mg/kg corp (0,1 UI/kg corp) zilnic seara înainte de somn. Efectul STH-ului administrat exogen este cu atât mai bun cu cât vârsta de instituire a tratamentului este mai precoce; răspunsul cartilajului de creştere la STH scade progresiv cu avansarea în vârstă.

Nanismul hipofizar: tratament La formele hipotalamice cu hipofiza integră se poate aplica tratamentul cu somatoliberină sintetică. La formele hipotalamice cu hipofiza integră se poate aplica tratamentul cu somatoliberină sintetică. Somatomedina C (IGF) este singura eficientă în tratamentul nanismului Laron: este un tratament scump, în investigaţie. Somatomedina C (IGF) este singura eficientă în tratamentul nanismului Laron: este un tratament scump, în investigaţie. anabolizante - steroizi de sinteză stimulează creşterea taliei mărind sinteza proteică în general, inclusiv în cartilagele de creştere a oaselor lungi şi secreţia STH endogen. Doza folosită la pacienţii cu dezvoltare osoasă întârziată este în jur de 1mg/kg corp în lună intramuscular pentru retabolil şi 0,1- 0,15 mg/kg corp în zi peroral pentru metandrostenolon Tratamentul,de regulă, se începe la vârsta de 5-7 ani, se face în cure a câte 2-3 luni cu intervale de 2-4 săptămâni şi se opreşte la apariţia semnelor de pubertate proprie anabolizante - steroizi de sinteză stimulează creşterea taliei mărind sinteza proteică în general, inclusiv în cartilagele de creştere a oaselor lungi şi secreţia STH endogen. Doza folosită la pacienţii cu dezvoltare osoasă întârziată este în jur de 1mg/kg corp în lună intramuscular pentru retabolil şi 0,1- 0,15 mg/kg corp în zi peroral pentru metandrostenolon Tratamentul,de regulă, se începe la vârsta de 5-7 ani, se face în cure a câte 2-3 luni cu intervale de 2-4 săptămâni şi se opreşte la apariţia semnelor de pubertate proprie

Nanismul hipofizar: tratament Corectarea insuficienţei gonadice. Băieţilor la vârsta de ani li se administrează Gonadotropina corionică în doze de 1000 – 1500 UI i/m 2-3 ori în săptămână 2-3 luni cu intervale de 3 luni. De la vârsta de 16 ani se administrează doze mici de androjeni (metiltestosteron în doză de 5-10 mg./zi sublingual). De la vârsta de 16 ani se administrează doze mici de androjeni (metiltestosteron în doză de 5-10 mg./zi sublingual). Fetelor ce au depăşit vârsta de 16 ani li se administrează estrogeni în doze mici imitând ciclul menstrual normal (3 săptamini fiecare luna). În faza a doua a ciclului se administrează preparate cu acţiune gestagenă (Diufaston, Progesteron). Fetelor ce au depăşit vârsta de 16 ani li se administrează estrogeni în doze mici imitând ciclul menstrual normal (3 săptamini fiecare luna). În faza a doua a ciclului se administrează preparate cu acţiune gestagenă (Diufaston, Progesteron). După închiderea zonelor de creştere, este indicat tratamentul substituitiv permanent cu hormoni gonadici in doze terapeutice conform sexului pentru a asigura dezvoltarea valoroasă a organelor genitale, a semnelor sexuale secundare, a libidoului şi potenţiei sexuale. La mascul se administrează preparate androgenice cu acţiune prolongată (testenat, sustanon-250, omnadren-250). La mascul se administrează preparate androgenice cu acţiune prolongată (testenat, sustanon-250, omnadren-250). La fete se administrează lunar tratament secvenţional estrogen-progesteronic. Tratamentul este de durată lunga de preferinţa până la vârsta de clumacteriu fiziologic. Este indicată dieta bogată caloric, cu proteine, glucide, săruri de Ca, P, vitamine, preparate de Zn care stimulează activitatea IGF-1

INSUFICIENŢA ADENOHIPOFIZARĂ - HIPOPITUITARISMUL - LA ADULT Definiţie: deficitul producţiei de hormoni adenohipofizari, fie prin leziuni locale, fie prin lipsa stimulării de către hipotalamus. Aceasta noţiune cuprinde : insuficienţa hipotalamo-hipofizară, insuficienţa hipotalamo-hipofizară, hipopituitarismul postpartum – sindromul Sheehan, hipopituitarismul postpartum – sindromul Sheehan, caşexia hipofizară – boala Simmonds. caşexia hipofizară – boala Simmonds. În anul 1914 M. Simmonds descrie o stare caşectică, însoţită de o involuţie catastrofală a ţesuturilor şi organelor, a aparatului sexual, determinate de necroza septico-embolică a adenohipofizei, instalată după o naştere patologică cu hemoragie masivă. În anul 1914 M. Simmonds descrie o stare caşectică, însoţită de o involuţie catastrofală a ţesuturilor şi organelor, a aparatului sexual, determinate de necroza septico-embolică a adenohipofizei, instalată după o naştere patologică cu hemoragie masivă. Sheehan în 1938 arată că necroza hipofizară nu duce în mod obligatoriu la caşexie, o mare parte din cazuri evoluează mai uşor sub forma pe care el a descris-o şi este cunoscută ca sindromul Sheehan. Sheehan în 1938 arată că necroza hipofizară nu duce în mod obligatoriu la caşexie, o mare parte din cazuri evoluează mai uşor sub forma pe care el a descris-o şi este cunoscută ca sindromul Sheehan.

Insuficienţa adenohipofizară Manifestările clinico-metabolice ale insuficienţei hipofizare depind de: Rapiditatea instalării deficitului; Rapiditatea instalării deficitului; Etapa cronologică de creştere şi dezvoltare a individului în care apare acest deficit; Etapa cronologică de creştere şi dezvoltare a individului în care apare acest deficit; Severitatea deficitului secretor (parţial sau total); Severitatea deficitului secretor (parţial sau total); Originea deficitului: primitiv hipofizară (este nevoie să se distrugă cel puţin 75% din parenchimul glandular) sau secundar unui defect secretor cantitativ sau pulsatil al neurohormonilor stimulatori hipotalamici (insuficienţa hipotalamică); Originea deficitului: primitiv hipofizară (este nevoie să se distrugă cel puţin 75% din parenchimul glandular) sau secundar unui defect secretor cantitativ sau pulsatil al neurohormonilor stimulatori hipotalamici (insuficienţa hipotalamică); Etiopatogenia insuficienţei. Etiopatogenia insuficienţei.

Insuficienţa adenohipofizară: etiologie 1.. Invaziv tumoral macroadenom hipofizar secretant / nesecretant macroadenom hipofizar secretant / nesecretant craniofaringiom craniofaringiom metastaze metastaze meningiom, gliom de nerv optic, pinealom meningiom, gliom de nerv optic, pinealom anevrism carotidian anevrism carotidian 2. Ischemic: necroza hipofizară postpartum = sindrom Sheehan: un colaps provocat de hemoragie in timpul sau după travaliu produce vazospasm hipotalamo-hipofizar, cu necroză ischemică a adenohipofizei care poate fi însoţită de insuficienţa secreţiei tuturor hormonilor adenohipofizari (STH, PRL, TSH, ACTH, FSH, LH) – panhipopitiutarism, sau selectiv insuficienţa unuia sau unor hormoni;. Adenohipofiza de gestaţie este hiperplaziată prin lactotrofe şi are un necesar de oxigen crescut. Extinderea necrozei la eminenţa mediană poate determina un diabet insipid asociat necroza hipofizară postpartum = sindrom Sheehan: un colaps provocat de hemoragie in timpul sau după travaliu produce vazospasm hipotalamo-hipofizar, cu necroză ischemică a adenohipofizei care poate fi însoţită de insuficienţa secreţiei tuturor hormonilor adenohipofizari (STH, PRL, TSH, ACTH, FSH, LH) – panhipopitiutarism, sau selectiv insuficienţa unuia sau unor hormoni;. Adenohipofiza de gestaţie este hiperplaziată prin lactotrofe şi are un necesar de oxigen crescut. Extinderea necrozei la eminenţa mediană poate determina un diabet insipid asociat apoplexie hipofizară prin infarctizarea unei tumori hipofizare sau prin hemoragie hipofizară; apoplexie hipofizară prin infarctizarea unei tumori hipofizare sau prin hemoragie hipofizară; 3. Infiltrativ: sarcoidoză, histiocitoză X, hemocromatoză; 4. Iatrogenă: postchirurgical (hipofizectomie, secţionarea tijei hipofizare), posradioterapie, după tratament substituitiv prelungit 5. Infecţioasă: meningita TBC, encefalita, sifilis, micoze; 6. Post traumatism cranian; 7. Imunologică (rar): hipofizită autoimună; 8. Izolate (congenitale): mono sau pluritropă (ex: deficit de LH şi FSH cu anosmie – sindrom Kallman); 9. Ideopatică ( familială).

Insuficienţa adenohipofizară: clinica Instalarea bolii se produce în mod obişnuit insidios, excepţie făcând hipopituitarismul postchirurgical şi cel secundar unei apoplexii hipofizare. Modalitatea de prezentare a bolii variază în funcţie de mecanismului patogenic : În adenomul hipofizar apare simptomatologia sindromului tumoral, iar în cazul adenoamelor hipersecretante se adaugă cadrul sistemic secundar hipersecreţiei hormonale patologice. Compresia tijei hipofizare sau leziuni primitive hipotalamice suprimă controlul inhibitor al prolactostatinei asupra secreţiei de PRL, aceasta crescând de regulă discret. În sindromul Sheehan există antecedente obstreticale, agalactie precoce postpartum, amenoree, epilare puboaxială. Tabloul clinic poate îmbrăca aspecte variate după predominarea deficitului secundar parţial sau total al hormonilor secretaţi de glandele periferice dependente funcţional de secreţia hipofizară. Tabloul clinic poate îmbrăca aspecte variate după predominarea deficitului secundar parţial sau total al hormonilor secretaţi de glandele periferice dependente funcţional de secreţia hipofizară. Examenul fizic al pacientului constată: tegumente fine, palide uscate, cu elemente de senescenţă; tegumente fine, palide uscate, cu elemente de senescenţă; astenie, scăderea capacităţii de efort fizic şi intelectual. astenie, scăderea capacităţii de efort fizic şi intelectual.

Sindromul Scheehan

Insuficienţa adenohipofizară Sindromul Scheehan Este vorba de femei tinere are au avut o naştere dificilă cu hemoragie masivă şi colaps vascular Primul semn care atrage atenţia este lipsa instalării lactaţiei (deficit de PRL) Apoi apar semnele determinate de deficitul de LH şi FSH, adică hipogonadismul hipogonadotrop sau secundar : la femei tinere – oligomenoree, hipomenoree, amenoree însoţită de fenomene de desexualizare: căderea părului axilar şi pubian, involuţia tractului genital, atrofia sânilor, indiferenţa sexuală şi frigiditate, sterilitate, osteoporoză precoce, se accentuează ridurile faciale. la femei tinere – oligomenoree, hipomenoree, amenoree însoţită de fenomene de desexualizare: căderea părului axilar şi pubian, involuţia tractului genital, atrofia sânilor, indiferenţa sexuală şi frigiditate, sterilitate, osteoporoză precoce, se accentuează ridurile faciale.

Insuficienţa adenohipofizară Sindromul Scheehan Deficitul de TSH produce: un hipotiroidism secundar, fără guşă, mai blând ca manifestare comparativ cu hipotiroidismul primar: oboseală, somnolenţă, oboseală, somnolenţă, intoleranţă la frig, piele uscată, păr fragil, intoleranţă la frig, piele uscată, păr fragil, scăderea memoriei, bradilalie, bradipsihie, bradicardie, scăderea memoriei, bradilalie, bradipsihie, bradicardie, scăderea tensiunii arteriale, constipaţie. scăderea tensiunii arteriale, constipaţie. Deficitul de ACTH produce: hipocorticismul secundar ( addisonism alb): slăbiciune generală, slăbiciune generală, astenie, astenie, scăderea poftei de mâncare până la anorexie, greţuri, vărsături, scăderea poftei de mâncare până la anorexie, greţuri, vărsături, scădere ponderală, scădere ponderală, hipotensiune arterială cu frecvente stări de lipotimie, hipotensiune arterială cu frecvente stări de lipotimie, hipoglicemie, hipoglicemie, anemie, anemie, depigmentarea tegumentelor şi atrofie musculară; depigmentarea tegumentelor şi atrofie musculară; În cadrul unui stres acut se poate realiza o insuficienţă suprarenală acută ;

Insuficienţa adenohipofizară Sindromul Scheehan Deficitul de STH la adult contribuie : la procesul de distrofie cutanată, la procesul de distrofie cutanată, cicatrizarea întârziată a rănilor, cicatrizarea întârziată a rănilor, întârzierea consolidării fracturilor osoase, diminuarea densităţii osoase, întârzierea consolidării fracturilor osoase, diminuarea densităţii osoase, scăderea toleranţei la efort fizic, scăderea toleranţei la efort fizic, diminuarea necesarului de insulină la diabetic. diminuarea necesarului de insulină la diabetic. Dereglările psihice sunt prezente în toate variantele de insuficienţă hipotalamo-hipofizară: scăderea activităţii emoţionale, scăderea activităţii emoţionale, indiferenţa, indiferenţa, depresii, depresii, psihoze. psihoze.

Insuficienţa adenohipofizară determinată de un proces invaziv tumoral hipofizar sau hipotalamic, se asociază cu un şir de simptoame ale hipertensiunii intracraniane: oftalmologice, radiologice şi neurologice (cefalee, scăderea acuităţii vizuale şi micşorarea câmpului vizual). Deficitul de FSH şi LH la bărbat produce: scăderea libidoului, scăderea libidoului, atrofia penisului, testiculelor, prostatei, atrofia penisului, testiculelor, prostatei, sterilitate, sterilitate, scăderea frecvenţei bărbieritului, accentuarea ridurilor faciale. scăderea frecvenţei bărbieritului, accentuarea ridurilor faciale. căderea părului puboaxial. căderea părului puboaxial.

Insuficienţa adenohipofizară uşoară

Insuficienţa adenohipofizară moderată

Panhipopituitarism

Boala Simmonds apare în aceleaşi condiţii etiologice ca si sindromul Scheehan, deosebirea pare a fi în gradul de extindere a leziunilor care interesează şi hipotalamusul cu disfuncţia centrului ventromedial hipotalamic – centrul saţietăţii – şi asocierea caşexiei. Debutul este asemănător cu cel din Scheehan: agalactie, amenoree cu fenomene intense de desexualizare. Destul de repede se asociază anorexia totală cu scădere marcată în greutate. Pierderea in greutate este în mijlociu de 2-6 kg în lună, dar în formele galopante atinge kg. În perioada terminală caşectică slăbirea este extremă, bolnavii cântăresc 25 – 30 kg. şi au un aspect scheletic. Pielea este uscată, atrofică, de paloare ceroasă. Faţa este ridată, senilă. Muşchii se atrofiază. Parul cade de pretutindeni, iar cel care rămâne albeşte. Se dezvoltă osteoporoza, se atrofiază mandibula, cad dinţii, unghiile se rup. Pulsul – bradicardie, TA scăzută cu frecvente stări de lipotimie, colaps in ortostatism. Bolnavii acuză vertijuri,senzaţie de frig căreia îi corespunde o hipotermie veritabilă. Mişcările sunt lente leneşe, adesea dureroase. Rapid progresează fenomenele de marasm, de involuţie senilă. Se dezvoltă o slăbiciune generală marcată, apatia, adinamia, şi stare de comă cu sfârşit letal fără tratament specific.

Insuficienţa hipofizară

Anorexia nervoasă

Insuficienţa adenohipofizară: diagnostic 1. Determinarea etiopatogeniei hipofuncţiei (istoric, clinic, explorări imagistice hipotalamo- hipofizare, examen fund de ochi, campimetrie); 2. Determinarea nivelului seric al hormonilor tropi (ACTH, PRL, TSH, STH, LH, FSH) şi a celor produşi de glandele endocrine periferice. 3. În deficitul de ACTH se determină: Cortizol seric scăzut; Cortizol seric scăzut; 17-OCS şi 17-CS urinari scăzuţi; 17-OCS şi 17-CS urinari scăzuţi; La stimularea cu ACTH exogen aceşti indici creşc. La stimularea cu ACTH exogen aceşti indici creşc. 4. În deficitul de TSH se determină: Nivelul T3 şi T4 serici scăzut; Nivelul T3 şi T4 serici scăzut; Iodocaptarea tiroidei redusă; Iodocaptarea tiroidei redusă; Metabolism bazal scăzut: Metabolism bazal scăzut: La testul de stimulare cu TSH exogen aceşti indici cresc dar rămân fără răspuns la stimularea cu Tiroliberină. La testul de stimulare cu TSH exogen aceşti indici cresc dar rămân fără răspuns la stimularea cu Tiroliberină. 5. În deficitul de Gonadotropine se determină: la femei - estradiol şi progesteron seric scăzuţi. la femei - estradiol şi progesteron seric scăzuţi. la bărbat – testosteron seric scăzut. la bărbat – testosteron seric scăzut. La testul de stimulare cu Gonadotropină aceşti indici cresc. La testul de stimulare cu Gonadotropină aceşti indici cresc. 6. Sunt caracteristice tulburări metabolice ca: hipoglicemia, anemia hipocromă, hipercolesterolemia, aclorhidria gastrică, hionatremie, hiperkaliemie.

Insuficienţa adenohipofizară: tratament Tratamentul etiologic – în tumorile hipotalamo-hipofizare, dependent de caracterul acestora, este indicat tratament chirurgical sau tratament cu iradiere (radioterapie, gamaterapie, iradiere cu cu fascicul de protoni). Tratamentul etiologic – în tumorile hipotalamo-hipofizare, dependent de caracterul acestora, este indicat tratament chirurgical sau tratament cu iradiere (radioterapie, gamaterapie, iradiere cu cu fascicul de protoni). Tratamentul de substituţie – este modalitatea terapeutică fundamentală. Se face cu analogi sintetici ai hormonilor glandelor periferice care va fi urmat toată viaţa. Ordinea introducerii substituţiei este foarte precisă: Tratamentul de substituţie – este modalitatea terapeutică fundamentală. Se face cu analogi sintetici ai hormonilor glandelor periferice care va fi urmat toată viaţa. Ordinea introducerii substituţiei este foarte precisă: În primul rând se va substitui deficitul de cortizol cu cortizon (de elecţie) în doze de mg/zi. Doza zilnică se va repartiza 2/3 dimineaţa ora 7 şi 1/3 la ora 18 (conform ritmului circadian de secreţie). In tratamentul de durată nu este necesară asocierea mineralo-corticoizilor. În cazul unui stres (boală acută, intervenţie chirurgicală) pacientului i se va majora doza substituitivă de 8-10 ori

Insuficienţa adenohipofizară: tratament Substituţia tiroidiană se va introduce după cea cortizonică pentru a evita decompensarea acută suprarenală ca urmare a creşterii nevoilor metabolice induse de tratamentul cu hormoni tiroidieni. Substituţia tiroidiană se va introduce după cea cortizonică pentru a evita decompensarea acută suprarenală ca urmare a creşterii nevoilor metabolice induse de tratamentul cu hormoni tiroidieni. Tratamentul se face cu levo-tiroxină, începând de la doze mici. Dozele substituitive cresc treptat fiecare 5-7 zile până se ajunge la doza adecvată care compensează hipotiroidia. Hipogonadismul se va trata diferenţiat, în funcţie de sex şi de vârste pacientului. Hipogonadismul se va trata diferenţiat, în funcţie de sex şi de vârste pacientului. Bărbatul adult va primi sustanon –250 sau omnadren 250 mg. i/m la 3- 4 săptămâni. Bărbatul adult va primi sustanon –250 sau omnadren 250 mg. i/m la 3- 4 săptămâni. Femeia a cărei sexualizare trebuie să fie susţinută va fi tratată cu cicluri artificiale estrogen-progesteronice. Femeia a cărei sexualizare trebuie să fie susţinută va fi tratată cu cicluri artificiale estrogen-progesteronice. La adult deficitul de STH şi PRL nu necesită substituţie terapeutică. Se vor adminisra periodic anabolice steroidiene. La adult deficitul de STH şi PRL nu necesită substituţie terapeutică. Se vor adminisra periodic anabolice steroidiene. Bolnavii cu insuficienţă adenohipofizară necesită un regim alimentar înalt caloric, bogat în vitamine, proteine, cu adaos de sare de bucătărie. Bolnavii cu insuficienţă adenohipofizară necesită un regim alimentar înalt caloric, bogat în vitamine, proteine, cu adaos de sare de bucătărie. Terapia de substituţie se va face toată viaţa. Terapia de substituţie se va face toată viaţa. Capacitatea de muncă a acestor bolnavi, de regulă, este scăzută. Capacitatea de muncă a acestor bolnavi, de regulă, este scăzută.

Hormonul antidiuretic

DIABETUL INSIPID Definiţie: Diabetul insipid este un sindrom poliuro-polidipsic determinat de deficit în sinteza, transportul şi eliberarea hormonului antidiuretic (vasopresina) şi mai rar de o tulburare de receptivitate tubulară renală faţă de vasopresină Clasificare/ etiologie: 1. Diabet insipid neurogen 2. Diabet insipid nefrogen Diabet insipid nefrogen – nivelul ADH circulant este normal dar răspunsul renal scăzut. CauzeDobândit: afecţiuni renale cronice interesând zona medulară şi tubii contorţi (pielonefrita, IRC, rinichi polichistic, amiloidoza, boala Sjögren) afecţiuni renale cronice interesând zona medulară şi tubii contorţi (pielonefrita, IRC, rinichi polichistic, amiloidoza, boala Sjögren) tulburări electrolitice : - deficit cronic de potasiu, hipercalciemie. tulburări electrolitice : - deficit cronic de potasiu, hipercalciemie. medicamente: Li, amfotericina, vinblastina. medicamente: Li, amfotericina, vinblastina. Congenital: deficit de răspuns la ADH, lipsa de sensibilitate a adenilat ciclazei la ADH.

DIABETUL INSIPID Diabet insipid neurogen (central) leziunile hipotalamice şi ale tijei hipofizare dau diabet insipid permanent leziunile hipotalamice şi ale tijei hipofizare dau diabet insipid permanent leziunile sub eminenţa mediană induc diabet insipid tranzitoriu. leziunile sub eminenţa mediană induc diabet insipid tranzitoriu.Etiologie: traumatism psihic sever traumatism psihic sever intervenţii chirurgicale pe hipofiză intervenţii chirurgicale pe hipofiză traumatisme cranio-cerebrale îndeosebi cu fracturi de bată de craniu traumatisme cranio-cerebrale îndeosebi cu fracturi de bată de craniu tumori hipotalamo-hipofizare primitive sau metastatice tumori hipotalamo-hipofizare primitive sau metastatice neuroinfecţii de tip meningoencefalite neuroinfecţii de tip meningoencefalite mai rar – sarcoidoza, histiocitoza, infecţii luetice mai rar – sarcoidoza, histiocitoza, infecţii luetice familial familial Ideopatic Ideopatic Patogenie Patogenie

DIABETUL INSIPID Patogenie Deficitul de vasopresină apare ca rezultat al lezării nucleelor supraoptici şi paraventriculari. Mai frecvent se instalează diabetul insipid în leziunile din regiunea infundibulului unde se strâng axonii neuronilor hipotalamici formând fasciculul nervos hipotalamohipofizar. În absenţa de vazopresină rinichiul nu poate concentra urina. Lipsa reabsorbţiei apei la nivelul tubului renal distal se exprimă printr-o poliurie hipostenurică, iar polidipsia este secundară poliuriei. În forma nefrogenă congenitală sau dobândită, cu toată valoarea normală sau crescută a vasopresinei, răspunsul tubului renal este absent, reabsorbţia facultativă a apei nu se mai face.

DIABETUL INSIPID Tabloul clinic este dominat de cele 2 simptoame majore: poliuria şi polidipsia. Poliuria este durabilă şi continuă ziua şi noaptea. În formele uşoare bolnavii urinează între 4 – 5 litri pe 24 ore, în cele medii 5-10 l/24 ore şi în formele severe 11 – 20 litri şi mai mult pe 24 ore. În toată cantitatea de urină pierderile de săruri sunt în limitele aproape normale, de acea densitatea urinei este foarte mică 1001 – Restricţia hidrică nu modifică decât foarte puţin diureza, iar densitatea urinei rămâne neschimbată. Poliuria este durabilă şi continuă ziua şi noaptea. În formele uşoare bolnavii urinează între 4 – 5 litri pe 24 ore, în cele medii 5-10 l/24 ore şi în formele severe 11 – 20 litri şi mai mult pe 24 ore. În toată cantitatea de urină pierderile de săruri sunt în limitele aproape normale, de acea densitatea urinei este foarte mică 1001 – Restricţia hidrică nu modifică decât foarte puţin diureza, iar densitatea urinei rămâne neschimbată. Polidipsia este consecinţa inevitabilă a poliuriei şi este proporţională cu aceasta. Polidipsia este excesivă, imperioasă şi invincibilă. Restricţia consumului de apă nu poate fi suportată de bolnavi şi determină semne de deshidratare acută intra- şi extracelulară (scădere în greutate, febră, frisoane, tahicardie, cefalee, greaţă, agitaţie psihomotorie si chiar colars. Polidipsia este consecinţa inevitabilă a poliuriei şi este proporţională cu aceasta. Polidipsia este excesivă, imperioasă şi invincibilă. Restricţia consumului de apă nu poate fi suportată de bolnavi şi determină semne de deshidratare acută intra- şi extracelulară (scădere în greutate, febră, frisoane, tahicardie, cefalee, greaţă, agitaţie psihomotorie si chiar colars. Tabloul clinic este completat uneori de simptoamele proprii procesului patologic ce a produs boala: tulburări vizuale, cefalee, scădere ponderală, amenoree, anorexie sau bulimie etc.

Diabetulinsipid

DIABETUL INSIPID: diagnostic Suspiciunea diagnostică se bazează pe: o diureză peste 2 – 3 l/zi o diureză peste 2 – 3 l/zi densitatea urinară sub 1005 densitatea urinară sub 1005 osmolaritatea urinară sub 200 mOsm/kg osmolaritatea urinară sub 200 mOsm/kg osmolaritatea plasmatică peste 290 mOsm/kg osmolaritatea plasmatică peste 290 mOsm/kg Testul restricţiei hidrice: cu 12 ore anterior probei, bolnavul nu va consuma ceai, cafea, alcool, nu va fuma, va evita consumul excesiv de sare şi proteine. Dimineaţa se recoltează prima urină apoi bolnavul este cântărit şi se recoltează o probă de sânge pentru hematocrit şi presiunea osmotică a plasmei. Testul restricţiei hidrice: cu 12 ore anterior probei, bolnavul nu va consuma ceai, cafea, alcool, nu va fuma, va evita consumul excesiv de sare şi proteine. Dimineaţa se recoltează prima urină apoi bolnavul este cântărit şi se recoltează o probă de sânge pentru hematocrit şi presiunea osmotică a plasmei. Este izolat într-o cameră fără sursă de apă. Se urmăreşte volumul, osmolaritatea şi densitatea urinară la fiecare oră, de asemenea şi cântarul pacientului. Testul se planifică pe 6 – 8 ore, dar se opreşte când pacientul a pierdut 5% din greutatea iniţială sau când apar primele semne de deshidratare. La sfârşit bolnavul se cântăreşte, se determină hematocritul şi osmolaritatea plasmei pentru a aprecia gradul de deshidratare. Testul se planifică pe 6 – 8 ore, dar se opreşte când pacientul a pierdut 5% din greutatea iniţială sau când apar primele semne de deshidratare. La sfârşit bolnavul se cântăreşte, se determină hematocritul şi osmolaritatea plasmei pentru a aprecia gradul de deshidratare. În deficitul de ADH urinile rămân diluate cu densitate şi osmolaritate scăzută, iar hematocritul şi osmolaritatea plasmatică cresc.

DIABETUL INSIPID : diagnostic Testul la ADH: permite diagnosticul diferenţial între diabetul insipid nefrogen şi cel neurogen. Se administrează adiuretin intranazal şi se urmăreşte diureza. În formele de insuficienţă centrală de ADH, urinele se normalizează; în diabetul insipid nefrogen, volumul urinar rămâne crescut, densitatea rămâne sub Testul la ADH: permite diagnosticul diferenţial între diabetul insipid nefrogen şi cel neurogen. Se administrează adiuretin intranazal şi se urmăreşte diureza. În formele de insuficienţă centrală de ADH, urinele se normalizează; în diabetul insipid nefrogen, volumul urinar rămâne crescut, densitatea rămâne sub Pentru stabilirea etiologiei diabetului insipid se impun explorări: neuro-oftalmologice (fundul de ochi, campimetria) neuro-oftalmologice (fundul de ochi, campimetria) neuroradiologică (Rg craniuluicu şaua turcică, CT, RMN) neuroradiologică (Rg craniuluicu şaua turcică, CT, RMN) Diagnostic diferenţial : - potomanie: - polidipsia se instalează progresiv, nu există o cauză organică este un teren psihic particular sau traumatism psihologic este un teren psihic particular sau traumatism psihologic testul restricţiei hidrice este pozitiv. testul restricţiei hidrice este pozitiv. - cu alte poliurii hipostenurice (hiperparatiroidismul, hiperaldosteronismul primar şi nefropatia kaliopenică). - diabetul zaharat – densitatea urinei crescută, glucozurie şi hiperglicemie. - nefroscleroza compensată, poliurică - poliuria are caracter izostenuric şi găsin şi alte semne de suferinţă renală ca şi hipertensiunea arterială.

DIABETUL INSIPID: tratament Tratament etiologic când este vorba de tumori, infecţii, boli de sistem. Tratamentul patogenic este cel hormonal substituitiv, care se va face permanent toată viaţa. Adiurecrina (pulbere de neurihipofiză de porc sau taur) se administrează în prize nazale câte 0,03 – 0, ori pe zi, conducându-ne după efectul antidiuretic. Poate provoca reacţii iritante locale sau alergice severe care limitează utilizarea ei. Adiurecrina (pulbere de neurihipofiză de porc sau taur) se administrează în prize nazale câte 0,03 – 0, ori pe zi, conducându-ne după efectul antidiuretic. Poate provoca reacţii iritante locale sau alergice severe care limitează utilizarea ei. Lizin-vazopresina sintetică – un preparat sub forma de şpray nazal, are acţiune de scurtă durată şi necesită administrări repetate. Este bine tolerat de bolnavi, nu are efecte adverse locale sau generale. Lizin-vazopresina sintetică – un preparat sub forma de şpray nazal, are acţiune de scurtă durată şi necesită administrări repetate. Este bine tolerat de bolnavi, nu are efecte adverse locale sau generale. DDAVP (1-desamino 8-D-arginin-vasopresina) comercializat sub denumirea Adiuretin, este medicaţia de elecţie a diabetului insipid central. Are efect antidiuretic prelungit (12-24 ore), este presor neglijabil, poate fi dată la gravide fiind lipsită de efect teratogen. Se administrează intranazal în doză de μg pentru maturi şi 5 μg pentru copii 1-2 ori pe zi. DDAVP (1-desamino 8-D-arginin-vasopresina) comercializat sub denumirea Adiuretin, este medicaţia de elecţie a diabetului insipid central. Are efect antidiuretic prelungit (12-24 ore), este presor neglijabil, poate fi dată la gravide fiind lipsită de efect teratogen. Se administrează intranazal în doză de μg pentru maturi şi 5 μg pentru copii 1-2 ori pe zi.

DIABETUL INSIPID: tratament Tratamentul nehormonal poate fi folosit în unele forme de diabet insipid central cu deficit hormonal parţial. - Clorpropamida – potenţiază efectul ADH-ului endogen la nivelul tubului renal şi-i stimulează secreţia la nivel hipotalamic. Doza zilnică este între 100 – 500 mg. Riscul hipoglicemiei recomandă prudenţă la vârstnici şi abţinere la copii. - Clorpropamida – potenţiază efectul ADH-ului endogen la nivelul tubului renal şi-i stimulează secreţia la nivel hipotalamic. Doza zilnică este între 100 – 500 mg. Riscul hipoglicemiei recomandă prudenţă la vârstnici şi abţinere la copii. - Carbamazepia ( mg/zi) şi Clofibratul (2-3 g/zi) stimulează secreţia hipotalamică de ADH. - Carbamazepia ( mg/zi) şi Clofibratul (2-3 g/zi) stimulează secreţia hipotalamică de ADH. - Indometacinul (100mg/zi) potenţiază efectul ADH-ului la nivel renal prin inhibiţia sintezei intrarenale a prostaglandinelor. - Indometacinul (100mg/zi) potenţiază efectul ADH-ului la nivel renal prin inhibiţia sintezei intrarenale a prostaglandinelor. - Diureticele tiazidice scad poliuria la pacienţii cu diabet insipid central şi nefrogen. Hidroclorotiazida este eficientă în doză de mg/zi. Este necesară suplimentara aportului de potasiu pentru a preveni hipokaliemia. - Diureticele tiazidice scad poliuria la pacienţii cu diabet insipid central şi nefrogen. Hidroclorotiazida este eficientă în doză de mg/zi. Este necesară suplimentara aportului de potasiu pentru a preveni hipokaliemia. Pronosticul este satisfăcător În formele simptomatice depinde de caracterul şi evoluţia afecţiunii de bază.