Coninutul temei Caracteristica general ă a hepatitelor virale; Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu mecanism fecal-oral de transmitere; Epidemiologia și profilaxia hepatitelor virale cu mecanism parenteral de transmitere.

Generalit ă ți Problemă majoră de sănătate publică; Răspândire globală; Maladie endemică; Invaliditate ca rezultat al cronicizării infeciei. Mortalitate înaltă; Depind de factorii socio-economici; starea sistemului medic-sanitar; Factorii mediului extern (HVA, HVE); Impact socio-economic inestimabil.

Hepatite virale – grup de infecii transmisibile antroponoze cauzate de multiple virusuri hepatotrope cu diferit mecanism de aciune, care se caracterizează predominant prin afectarea ficatului, cu evoluie ciclică (benignă) sau aciclică (progresivă) i se manifestă clinic prin fenomene de intoxicaie generală, dereglări ale tractului digestiv, în deseobi funciei ficatului, cu sau fără apariia icterului.

A Infecioase Ser Hepatite virale Cu transmitere enterală Cu transmitere parenterală F, G, TTV ? altele E NANB BD C Clasificarea hepatitelor virale

Structura hepatitelor virale în RM

Principalele caracteristici HV VirusulHVAHVBHVCHVDHVEHVG Descoperirea Genomul RNADNARNA Evoluiaacutăcronică acutăneidenti ficată Perioada de incubaie zile zile zile21-90 zile15-60 zile zile Calea de infectareFecal-oral, sexual Sexual, parenteral Parenteral, sexual parenteralFecal-oralParente ral, posibil sexual Vaccinda nuIndirect prin vaccinarea HVB Nu PronosticSimptome până la 6 luni Purtător, ciroză, cancer hepatic. Simptome extrahepatice Poate exarcerba HVB Ne clar. Până la 20% mortalitate la femei gravide 15-30% forma acută 70% forma uoară

Hepatitis A Virus

Virusul Hepatitei A Izolat de S. Feinstoune în anul 1973; Familia Picornoviridae, genul Enteroviridae tipul 72 sau hepatovirus; Virus ARN unicuaternar Un singur serotip stabil (se presupune 2); Nu posed ă propriet ă ți oncogenice; Exist ă 4 genotipuri, dar majoritatea conform practicii medicale fac parte din grupul 1.

Particularităile epidemiologice: R ă spîndire ubicuitar ă ; Cele mai afectate ț ă ri sunt: Africa, Asia Central ă, America de Sud, Irlanda Problem ă stigent ă pe plan medical și economic; 70-90% în structura etiologic ă a hepatitelor acute; În RM periodicitatea multianual ă de 5-6 ani; Sezonalitatea de toamn ă -iarn ă ; Receptivitatea general ă ; Imunitate protectiv ă de lung ă durat ă (practic toat ă viața)

Dinamica morbidităii prin HVA în Republica Moldova,

Evoluia procesului epidemic în HVA în dinamica anuală

Factorii de transmitere Mîinele murdare; Produsele alimentare; Apa potabil ă ; Bazinele acvatice; Utilaj de uz casnic; Muștele sinantrope; Unele biotice marine;

Rezistența virusului hepatitei A în mediul extern Nr. ordMaterialulRezistena/sensibilitatea 1.Produsele alimentare1 an 2. Temperatura de 4 C câteva luni 3.Temperatura camereicâteva săptămâni 4.În masele fecalepână la 30 zile 5.În apă3-10 luni 6.Rezistentmediul acid, alcalin, eter, i cloroform 7.SensibilRUV 8.autoclavare1 min 9.Fierberea5 min C 10 min 11.Formalina (1:4000) 12.Aciunenea cloruluidupă 30 min

Dezvoltarea procesului epidemic. Sursa de infecie Unica surs ă de infecție – omul bolnav - Forma tipică (icterică); - Forma atipică (frustă, anicterică, subclinică, i inaparentă); Unele biotice marine (stridiile, midiile, scoicile, crevetele s.a ) ? – factori de transmitere

Perioada de contagiozitate zile Perioada de incubaie Perioada de prodromă Perioada de manifestări clinice Perioada de reconvalescenă 5-6 zile Portaj cronic nu există Convalescent tardiv i persoana ce a suportat în trecut HVA nu prezintă pericol

Fecal HAV Symptoms Hepatitis A Infection Total anti- HAV TitreALT IgM anti-HAV Months after exposure Typical Serological Course

Fluidele fizologice potenial afectate Materiile fecale 1g=10 8 i mai muli virioni; (per. Incubaie, prodromă, primele zile a icterului); Secrete naso-faringiene; Secrete vaginale;

Particularităile patogenetice Replicarea în tunica mucoasă

Mecanism parenteral droguri itravenoase Transfuzii de sânge și a derivatelor sanguine contaminate cu virusul hepatitei A; Calea sexual ă ; Contact inderect (mîini murdare, obiecte din mediul extern) Transmiterea Hepatitei virale A

Caz clinic de HVA – boal ă acut ă cu apariția discret ă a simptomocomlexului respectiv cu sau f ă r ă icter și cu creșterea nivelului ALT de 2,5 ori în comparație cu norma maxim ă. Caz confirmat – bolnav suspect de HVA cu confirmarea diagnosticului prin investigați serologice – anti-HAV IgM pozitiv.

Diagnosticul HVA Epidemiologic; Clinic; Serologic: IgM (anti-HAV IgM) – apare precoce i dispare peste 3-6 luni uneori până la 1 an de la debutul bolii; Indicator al procesului acut IgG (anti-HAV IgG) apar ulterior i persistă ani de zile sau chiar toată viaa Indicator de vindecare i a procesului imun către această patologie

Măsuri profilactice Generale Îndreptate spre întreruperea mecanismului de transmitere; - Asigurarea cu apă potabilă garantată, produse alimentare sigure din punct de vedere epidemiologic; - Crearea condiiilor pentru respectarea cerinelor i regulilor privind producerea, transportarea, păstrarea, prelucrarea i realizarea produselor alimentare; - Asigurarea permanentă a respectării normelor i regulilor sanitaro-tehnice, igienice la obiectivele de alimentaie publică, în instituiile precolare i preuniversitare, etc. - Respectarea igienei personale i eduacaia igienică a populaiei.

Măsuri profilactice specifice Avantaje - Ig – poate reduce incidena până la 95% i este eficace la etapa preepidemică - este inofensivă pentru toate categoriile de persoane; Dezavantaje - Este de scurtă durată (1 doză = 100 UI pentru 6 luni); - Este costisitoare; - Complicată i nesigură pentru protecia de o eventuală îmbolnăvire; - Favorizează trecerea formelor icterice în cele atipice (depistate aciv prin metode de laborator); - Atenuează eficacitatea altor vaccinuri (ROR peste 3 luni după introducerea Ig; după adinistrarea vaccinului Ig se introduce peste 2 săptămâni); - Profilaxie post expunere – timp de 2 săptămâni după expunere- poate preveni sau reduce severitatea bolii.

Imuniarea activă: - protejarea persoanelor de infectare; - reducerea incidenei; - Cel puin 4 vaccinuri inactivate (Havrix, Vaqta, Avaxim, Epaxal) - Vaccinurile sunt inofensive; - Înalt imunogenice; - Protecie de lungă durată (20 ani); - Pot fi administrate simultan cu alte vaccinuri (difterie, poliomielită, tetanos, febrei tifoide, holerei, rabiei, hepatitei B) - Se recomandă o doză booster de vaccin după 10 ani de vaccinare. - Vaccinurile nu sunt contraindicate persoanelor HIV-1 pozitive. Măsuri profilactice specifice

Dozele recomandate și shemele aplicate pentru vaccinare Vârsta, ani Vaccin Volumul per dose, ml Nr. doselor Schema 2-18Havirx0.52 Iniial i 6-12 luni mai tîrziu 2-18Vaqta0.52 Iniial i 6-12 luni mai tîrziu 19Havirx1.02 Iniial i 6-12 luni mai tîrziu 19Vaqta1.02 Iniial i 6-12 luni mai tîrziu 18 Twinrix 1.03 Initial i 1 i 6 luni mai tărziu

În Republica Moldova vaccinarea împotriva HVA a fost efectuat ă cu succes în orfelinate și școli internat (eficacitate înalt ă 95%). Vaccinul a fost aprovizionat de organizații internaționale și donatori externi – Guvernul SUA, UNICEF

Măsurile antiepidemice Depistarea activă a bolnavilor; Întocmirea avizului de urgenă i transmiterea la Centrul de Sănătate Publică; Pacienii cu HVA sunt spitalizai. Educaia pentru sănătate pentru contaci în prevenirea transmiterii HVA; Anchetarea epidemiologică a focarului;

Supravegherea contacilor 35 zile (termometria, starea mucoaselor, sclerei, i a pielii) odată în 10 zile, iar în instituiile precolare – interogarea zilnică de către profesori i 1 dată în săptămînă de personalul medical; Investigaia de laborator a contacilor (ALAT, markerii specifici HVA – Anti-HAV IgM); Copii ce au fost în contact cu bolnavul nu se trec în alte instituii sau grupe pe parcusul a 35 zile. Măsurile antiepidemice

Erupție epidemic ă – înregistrarea în limetele unei instituții sau localit ă ți a unui focar cu 10 și mai multe cazuri simultane sau consecutive ap ă rute într-o perioad ă de incubație.

Hepatitis E Virus

Caracteristicile virusurilor hepatitice E Hepatita virală E Virusul hepatitic E- (HEV) Descris la sfârşitul anilor 70, sec.XX Virus apropiat familiei Caliciviridae ARN- monocatenar virus o infecţie acută autolimitantă care are caracteristici epidemiologice asemănătoare cu cele din HVA, dar prezintă şi unele particularităţi; Calea de transmitere – hidrică; India, Afganistan; perioada de incubatie ce variaza intre de zile (mediu 40 zile) ; Perioada de contagiozitate – o săptămână până la apariia semnelor clinice i 7-10 zile după

Epidemiologia i profilaxia hepatitelor virale parenterale

Caracteristica generală a hepatitelor virale cu mecanism parenteral de tansmitere problemă majoră de sănătate publică; Endemicitate; Mortalitalitatea crescute; Rata înaltă de invaliditate în urma cronicizării infecţiei; Program Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D ( ) şi al doilea ( ); Reducerea nivelului de morbiditate prin hepatitele virale B, C şi D acute (HVB acută s-a redus de la 1304 cazuri în anul 1996 până la 95 cazuri în anul 2010 ce constituie o reducere cu circa 91,0%, Crește incidenţa hepatitelor virale cronice.

Dinamica prevalenţei şi incidenţei prin hepatite virale cronice în Republica Moldova, aa

Impactul economic al hepatitelor virale cu mecanism parenteral fe transmitere Impactul economic al al morbidităţii prin HV în RM pentru aa a constituit mii lei; Prejudiciul economic prevenit ca urmare a realizării Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D în Republica Moldova, pe perioada anilor a constituit mii lei, Bugetul Programelor Naţionale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D în Republica Moldova, în anii a constituit mii lei

Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012 – 2016 determinarea direcţiile prioritare în dezvoltare studiilor ştiinţifice; Supravegherea epidemiologică: profilaxia specifică a hepatitei virale B. Supravegherea epidemiologică: Profilaxia nespecifică a hepatitelor virale B, C si D; Informarea şi ridicarea gradului de alertă în populaţie prin informarea grupurilor de risc privind situaţia epidemiologică şi consecinţele grave ale îmbolnăvirii de aceste maladii, despre eficacitatea măsurilor de profilaxie specifică şi nespecifică; Managementul capacităţilor diagnosticului de laborator; Depistarea bolnavilor, tratamentul şi dispensarizarea.

Fundamentarea economico-financiară: Costul estimativ al implementării Programului pentru perioada aa este de mii lei; tratamentului bolnavilor preparatelor antivirale (interferoni) a 500 pacienţi ( mii lei); asigurarea tratamentului bolnavilor cu HVB cronice (200 pacienţi) cu utilizarea analogilor nucleozidici (70000 mii lei); vaccinarea contra HVB a persoanelor nevaccinate ( mii lei); vaccinarea contra HVB a grupurilor de risc (15607 mii lei) fortificarea laboratoarelor zonale în baza CSP teritoriale (1323 mii lei) Din bugetul total 74% sunt destinate tratamentului şi 26% pentru profilaxia şi diagnostic a hepatitelor virale B, C şi D

Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice cu diferită etioligie.

Repartizarea cazurilor de hepatită virală cronică şi ciroze hepatice în funcţie de anotimpul anului

Distribuţia morbidităţii prin hepatite virale cronice şi ciroze hepatice în funcţie de vârsta pacienţilor

Structura morbidităţii prin hepatite virale cronice de diferită etiologie în funcţie de gen

Hepatita Virală B

Maladie infecioasă manifestată prin diferite semne clinice – icter, semne generale nespecifice i forme fără icter. 28 iulie - Eu sunt numărul 12

ACTUALITATEA Peste 2 miliarde de oameni afectai (30% din populaia globului); Circa 350 milioane sunt purtători cronici ai virusului HVB (5% din populaia globului); Anual în lume se înregistrează circa 1 milion de decese din cauza hepatitelor B acute i cronice (25% din populaia globului) Este a 9-a cauză a mortalităii în lume; În 80% cazuri este cauza carcinomului hepatocelular; În RM ocupă locul 4 după HIV/SIDA, tuberculoza şi gripa. Virusul hepatitei B este de de ori mai infectios decat HIV În structura morbidităţii prin HV ocupă locul 2 după HVA. Anual se înregistrează circa 1700 purtători de AgHBs nou-depistai; 5000 persoane cu HV cronică CH

Zonele de endemicitate endemicitate înalt ă ( 45% din populaţia lumii ) - frecvenţa decel ă rii marcherului superficial al VHB (AgHBs) ajunge ori dep ă şeşte 8%, riscul de infectare pe parcursul vieţii dep ă şeşte 60% şi exist ă un risc major de contaminare în copil ă rie): Africa Subsahariană, Asia de Sud-Est, Bazinul Amazonian. endemicitate medie ( 4 3 % din populaţia lumii ) (frecvenţa decel ă rii Ag HBs variaz ă în jur de 2-7%, riscul de infectare pe parcursul vieţii este de % pentru toate grupele de populaţie: Orientul Mijlociu, America de Sud şi Central ă, Asia Central ă, Europa de Sud-Est. Endemicitate redus ă (r estul populaţiei de 12 %) frecvenţa decel ă rii Ag HBs este sub 2%, iar riscul de infectare pe parcursul vieţii ajunge la 20%: America de Nord, Europa de Nord-Vest, Australia, America de Sud, Canada. Republica Moldova, - zon ă cu endemicitate înalt ă, cu un nivel de portaj cronic al AgHBs de peste 8%.

HBV: Structura HBV : Structura

I component al VHB a fost evidențiat în 1963 de B.Blumberg în sângele unui aborigen din Australia – Ag australian Ag de suprafaț ă ; Virionul complet a fost observat pentru prima dat ă în 1970 în serul sanguin de c ă tre Dane particula Dane; Ag HBs este foarte heterogen și este format din 2 tipuri de Ag care duc la formarea a 9 serotipuri majore; Cele mai importante sunt: adw, ayw, adr, ayr (Oceania).

Symptoms HBeAganti-HBe antiHBc-IgG IgM anti-HBc anti-HBs HBsAg Acute Hepatitis B Virus Infection with Recovery Typical Serologic Course Weeks after Exposure Titre

Mecanismele de protecție R ă spuns celular – sunt activate limfocitele T citotoxice îndreptate spre lichidarea hepatocitelor infectate; ca rezultat leziuni necroinflamatoare; R ă spuns umoral – Ac anti-HBs (neutralizanți), anti HBc, anti-Hbe. Ac antiHBs+AgHBs = complex imun care asigur ă eliminarea virusului, dar depunerea acestora pe țesuturi duc la deregl ă ri patologice cum ar fi urticaria, artrit ă, glomerulonefrit ă, etc.

Anticorpii anti-HBc : antiHBc IgM – replicarea viral ă activ ă, se determin ă la sfîrșitul perioadei de incubație atingînd perioada maxim ă în perioada de stare și dispar în perioada de convalescenț ă ; antiHBc IgG – apar la sfîrșitul perioadei de stare,, atingînd concentrația maxim ă în perioada de convalescenț ă și persist ă toat ă viața. Anticorpii anti-HBe – apar dup ă dispariția AgHBe, decelîndu-se consecutiv cu apariția Ac anti-HBc IgM.

Pentru prima dat ă ca form ă nozologic ă de sinest ă t ă toare, hepatita viral ă B (HVB ) în republica noastr ă a început a fi înregistrat ă în anul 1966 la nivel de 34,3 cazuri la populaţie.

Dinamica morbidităţii prin HVB acută în Republica Moldova (anii )

Incidenţa prin hepatita virală B în diferite grupe de vîrstă în Republica Moldova (medie pe anii )

Incidenţa prin hepatita viral ă B în diferite grupe de vîrst ă în Republica Moldova (media pe anii )

Indicii morbidit ă ţii prin HVB în Republica Moldova

Absolut ă ; persoanele care nu au fost vaccinate şi care nu au suportat hepatita B; persoanele cu HBs-antigenemie sunt deja infectaţi, iar cei anti-HBs seropozitivi sunt imuni. Persoanele cu anticorpi anti-HBc au suportat HVB în trecut; aceşti anticorpi nu au calit ă ţi protectoare, dar cazuri de reinfectare cu VHB la posesorii acestora nu sunt atestate. Receptivitatea

Sursa de infecţie B olnavii cu diferite forme de hepatita B acut ă şi cronic ă; P urt ă torii antigenului de suprafaţ ă al VHB (AgHBs), drept care sunt considerate persoanele cu HBs-antigenemie persistent ă pe parcursul a minimum 6 luni ; purt ă torii de AgHBs + AgHBe ; Gravidele AgHBs pozitive prezint ă risc potenţial de infectare a nou n ă scuţilor.

Perioada de contagiozitate zile Perioada de incubaie Perioada de prodromă Perioada de manifestări clinice Perioada de reconvalescenă 2-8 săptămâni

Mecanismul şi c ă ile de transmitere Cantitatea de material infectat, suficient - 0,00004 ml, iar volumul mediu de sânge inoculat în timpul unei înţep ă turi cu acul - 0,0001 ml (100 doze infecţioase de virus al hepatitei B). mecanismul parenteral 2 c ă i de transmitere – naturale şi artificiale

C ă ile naturale Perinatal ă (vertical ă ): transmiterea de la mama infectat ă la f ă t în timpul naşterii (intranatal ă ) şi intrauterin (când sunt leziuni ale placentei). Orizontal ă : transmiterea ca rezultat al contactelor habituale directe cu persoane infectate. Sexual ă : transmiterea ca rezultat al contactelor sexuale cu persoane infectate.

C ă ile artificiale Nosocomial ă – transmiterea infecţiei prin intermediul serviciilor prestate în cadrul instituţiilor medicale în majoritatea cazurilor prin diferite manipulaţii parenterale. Pacient-medic: Infectarea personalului medical de la pacienţii infectaţi.

C ă ile artificiale Pacient-pacient: Infectarea pacienţilor receptivi de la pacienţii infectaţi prin intermediul echipamentului medical contaminat în timpul transfuzii de sânge sau derivate sanguine, transplant de organe, injecţii, colectarea probelor de sânge sau alte medii fiziologice pentru investigaţii de laborator, cercet ă ri instrumentale endoscopice etc.) Medic-pacient: infectarea pacienţilor prin contact direct cu s ă ngele personalului medical infectat.

C ă ile artificiale Pacient-societate: Infectarea ocazional ă a persoanelor receptive din afara instituţiei medicale prin intermediul acelor şi a altor instrumente medicale ascuţite utilizate care, fiind decontate, nu au fost nimicite definitiv. Habitual-comunal ă – ca urmare a prestării serviciilor comunale cosmetice populaţiei prin intermediul unor vectori artificiali (obiecte de igiena personal ă : trusa pentru b ă rbierit, periuţa de dinţi, prosoape, truse de manichiur ă şi pedichiur ă, de epilatoare şi alte dispozitive pentru manipulaţii cosmetice etc.)

Transmiterea perinatal ă transmitere perinatală se subînţelege atât infectarea congenitală (intrauterin ă ), cât şi infectarea intranatal ă, ce se realizeaz ă în timpul actului naşterii. Aproximativ 98% de cazuri de infectare au loc intranatal, şi doar circa 2% nou-n ă scuţi se infecteaz ă congenital. Depistarea AgHBs la gravid ă nu este un indiciu pentru întreruperea sarcinii sau pentru naştere Cezarian ă. Transmiterea perinatal ă poate avea loc în dou ă cazuri: 1. Când femeia se îmboln ă veşte de HVB acut ă în timpul gravidit ă ţii, în special în ultimul trimestru; 2. Când femeia este purt ă tor cronic al virusului HB (purt ă tor de AgHBs) – 30% 3. Când femeia este purt ă tor cronic de AgHBs i mai are i AgHBe – 70-80%. Dispenzarea copiilor nou-născui de la mamele AgHBs pozitive – 6 luni.

Numărul cazurilor de HVB înregistrate la copii în Republica Moldova,

Transmiterea sexual ă Transmiterea virusului are loc în rezultatul contactului mucoaselor uşor traumate cu sperma, secretul vaginal sau sângele menstrual ale bolnavilor cu forme acute sau cronice, purt ă torilor virusului hepatitei B. transmiterea homo şi heterosexual ă a VHB la lucr ă toarele sexului comercial, la partenerii sexuali ai purt ă torilor AgHBs şi la bolnavii cu diferite Boli Sexual Transmisibile (BST ).

Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHB Transfuzii sau transplante de la donatorii AgHBs pozitivi; Multiple manipulaţii parenterale; Naşterea de la mamă infectată cu VHB; Administrarea intravenoas ă a drogurilor; Hemodializa; Administrarea remediilor medicamentoase pe cale injectabilă; Contacte sexuale / habituale cu indivizi AgHBs pozitivi; Parteneri sexuali multipli; Examinarea pacienţilor cu instrumentar medical, vizual şi endoscopic contaminat.

Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D vaccinarea universal ă a nou-n ă scuţilor şi contingentelor de risc şi a adolescenţilor ; screeningul la prezenţa agHbs şi anti-HCV a sângelui, organelor, ţesuturilor şi spermei donate; reducerea maximal ă a transfuziilor neargumentate preparatelor sanguine şi injecţiilor; testarea personalului medical la AgHBs şi vaccinarea lor contra HVB; asigurarea şi respectarea condiţiilor de prelucrare şi sterilizare a instrumentelor medicale de multipl ă folosinţ ă ;

Înlocuirea instrumentelor de multipl ă folosinţ ă prin instrumente de unic ă folosinţ ă ; organizarea corect ă a colect ă rii, aplic ă rii şi incener ă rii deşeurilor medicale, decont ă rii şi lichid ă rii inofensive a instrumentarului medical uzat; Educarea de igien ă personal ă şi comportament sexual inofensiv a categoriilor de risc; asigurarea protecţiei pielii, mucoaselor, ochilor personalului medical la locul de munc ă ; tratamentul bolnavilor cu hepatite virale acute şi cronice cu preparate antivirale. Controlul infecţiilor cu virusuri hepatice B, C şi D

descoperită în 1989 hepatita viral ă C (H VC ) ; 3% din populaia globului – HVC (OMS) a început a fi oficial înregistrat ă în R M începând cu anul 1991 ; predomin ă genul masculin – 52,7% ; perioada de incubaţie variaz ă de la 14 pân ă la 110zile, având valori medii de zile. sunt considerate receptive la infecţia cu VHC toate persoanele care nu au suportat HVC în una din formele sale. HEPATITA VIRALĂ C

HCV: problem ă global ă

Dinamica morbidităii prin HVC în Republica Moldova,

Sursa de infecie bolnavii cu diferite forme de hepatita C acut ă şi cronic ă, purt ă torii VHC, drept care sunt considerate persoanele la care se deceleaz ă anti-HCV în sânge. gravidele anti-HCV seropozitive prezint ă risc potenţial de infectare a nou-n ă scuţilor; bolnavii cu HVC cronic ă şi purt ă torii virusului îşi pot p ă stra importanţa epidemiologic ă ca surs ă de infecţie pe parcursul întregii vieţi.

transfuzii sau transplante de la donatori infectaţi; administrarea intravenoas ă a drogurilor; Hemodializa; traume profesionale cu instrumente medicale contaminate; contacte sexuale / habituale cu indivizi anti-HCV pozitivi; parteneri sexuali multipli; naşterea de la mam ă infectat ă cu VHC. Factorii de risc asociaţi cu transmiterea VHC

HEPATITA VIRALĂ D mai mult de 10 milioane persoane infectate cu virusul hepatic D; În RM incidenţa prin HVD a scăzut de la 82 cazuri (1,9%) -a pînă la 31 cazuri (0,7%) – 2005; HVD cauzează hepatită doar la persoanele cu HVB acută sau cronică, i nu poate produce infecia fără prezena acestuia; Capacitatea de a transforma formele asimptomatice sau medii în forme grave, fulminante i cu o progresie rapidă

HBsAg RNA antigen Hepatitis D (Delta) Virus

Coinfecie -Boală severă acută. -Risk scăzut de cronicizare. Suprainfecie –De obicei dezvoltă forme cronice; Hepatita D – Caracteristicile clinice

CO-INFECIE mai frecvent se înregistrează în rezultatul transfuziilor masive de sânge sau la utilizatorii de droguri, iar manifestările clinice sunt similare cu cele a HVB. SUPRAINFECȚIA este mult mai agresiv ă ce se manifest ă cu dezvoltarea cerozei hepatice într-o perioad ă mai scurt ă comparativ cu HVB cronic ă.

Sursa de infecie Persoanele bolnave cu HVB acut ă sau cronic ă. purt ă torii de AgHBs.

HBV-HDV Coinfecie Profilaxia pre sau postexpunere pentru a preveni infectarea cu HVB. HBV-HDV Suprainfecie Educaia pentru sănătate cu scop de a reduce riskul de cronicizare Hepatita D - Prevenirea

Prevalenţa şi incidenţa prin ciroze în Republica Moldova, aa

Mortalitatea prin cancer hepatic în RM la populaţie (anii )