CREDITUL Oleg STRATULAT prof.univ.dr.

CUPRINS 1. Necesitatea şi apariţia creditului. 2. Conceptul şi funcţiile creditului. 3. Trăsăturile şi elementele creditului. 4. Formele şi varietatea creditului. 5. Rolul creditului în economie.

BIBLIOGRAFIE Acte normative şi reglementorii: Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.56-57/624 din Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1/2 din Lucrări ştiinţifice şi didactice: Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, C. Monedă, credit, bănci. - Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, –P.157 KIRIŢESCU, Costin, DOBRESCU Emilian. Moneda – mica enciclopedie. –Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, –P.67. Manolescu, Gh. Monedă şi credit. - Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", P Turliuc, V.; Boariu, A.; Stoica, O. Monedă şi credit. - Bucureşti : Editura Economică, P.63-65, 124 Деньги. Кредит. Банки: учебник для вузов / Жукова Е. Ф., Зеленкова Н. М., Максимова Л. М., - 2-e изд. -Москва: ЮНИТИ-ДАНА, – C. 155 Финансы. Денежное обращение. Кредит. / Под ред. Поляка Г. Б. - 2-e изд. - Москва: ЮНИТИ-ДАНА, – C

1. NECESITATEA ŞI APARIŢIA CREDITULUI Originile creditului se regăsesc în împrumutul banal, care a apărut la primele trepte a evoluţiei omenirii. Anumite nevoi cotidiene temporare ale individului, cum ar fi o unealtă de vânat sau pescuit, o blană sau un vas, l-au impus pe acesta să apeleze la unul din congenerii săi, care la acel moment nu folosea bunul respectiv. Încetăţenirea proprietăţii private a transformat împrumutul banal în relaţie economică dintre persoane care, din ansamblul eterogen al raporturilor economice, a influenţat poate cel mai mult evoluţiile sociale, economice şi politice ale societăţii umane, ajungând în prezent temelie a organizării şi funcţionării sistemelor economice moderne.

FENOMENUL ÎMPRUMUTĂRII Fenomenul împrumutării în esenţă reprezintă acţiunea de a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează a fi restituit. Impuls al extinderii şi diversificării împrumutării a servit apariţia banilor şi îndeosebi – a monedei propriu-zise.

FORMELE ISTORICE ALE CREDITULUI

APARIŢIA CREDITULUI BANCAR În forma actuală creditul bancar apare urma înfiinţării primelor bănci italiene din sec. al XII –lea. Creditul a devenit unul din mecanismele economice fundamentale odată cu dezvoltarea intensivă de la sfârşitul sec. al XVIII-lea începutul sec. al XIX-lea al relaţiilor capitaliste de producţie.

NECESITATEA CREDITULUI Necesitatea obiectivă a creditului este condiţionată de particularităţile circulaţiei capitalului: Particularităţile circulaţiei capitalului constituirea permanentă a resurselor băneşti temporar libere derularea circulaţiei monetare existenţa diferenţei în durata ciclului de rotaţie existenţa proprietăţii asupra capitalului

TEMELIA MATERIALĂ A EXISTENŢEI CREDITULUI Existenţa mijloacelor băneşti temporar libere provenite din diverse venituri ale diferitor proprietari, care formează resursele creditare, constituie temelia materială a declanşării fenomenului creditar în urma solicitării acestor fonduri pentru acoperirea deficitelor provizorii de către cetăţeni, subiecţii economici şi instituţiile publice.

PROVINIENŢA MIJLOACELOR BĂNEŞTI TEMPORAR LIBERE Provenienţa resurselor creditare încasările de la realizarea producţiei veniturile publice salarii şi alte drepturi de personal defalcările de amortizare profitul veniturile băneşti ale populaţiei

SURSELE DE FORMARE A RESURSELOR CREDITARE

2. CONCEPTUL ŞI FUNCŢIILE CREDITULUI Cuvântul credit are origine latină şi provine de la cuvântul kreditum care însemna împrumut, datorie, şi, totodată, poseda sensul încredinţez, cred. Latinescul credito înseamnă a avea încredere. Termenul credit este utilizat nu numai în limba italiană, ci şi în alte limbi romanice, în limbile anglofone, germanice, slave. Penetrarea cuvântului credit în terminologia economică are loc în perioadă când împrumuturile de monedă devin preponderente.

CONCEPŢII PRIVIND CREDITUL

CREDITUL CA ÎNCREDERE Conceptul plasează la baza noţiunii ideea încrederii. Creditul reprezintă încrederea pe care o persoană (creditorul) o manifestă faţă de altă persoană (debitorul) prin împrumutarea banilor sau altor valori ce-i vor fi restituite la o anumită dată împreună cu taxa denumită dobândă.

CREDITUL CA FORMĂ SPECIFICĂ A RELAŢIILOR DE SCHIMB Conceptul se sprijină pe ideea că creditul este o formă particulară a schimbului, care îl caracterizează ca schimb separat în timp. Anume această tratare are mai mulţi adepţi: Creditul se consideră ca un schimb care începe în prezent şi se termină în viitor (DUMITRESCU, Ştefan. Tratat de monedă. P.126). Creditul înseamnă schimbarea unei prestaţii actuale contra unei prestaţii viitoare între doi subiecţi: creditorul, care transferă bunuri, servicii sau bani (prestaţia actuală) şi debitorul, care-şi asumă obligaţia de a plăti bunurile sau a restitui banii la scadenţă (prestaţie viitoare) (Dicţionar economico-financiar şi contabil). Creditul este un acord prin care forme ale valorii – bunuri, servicii sau monedă – sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare. (Fitch, Thomas. Dictionary of Banking Terms ). Creditul reprezintă o relaţie financiară între două părţi, creditorul şi debitorul, bazată pe încreder şi pe trecerea timpului, adica în acest caz, pe intervalul scurs între acordarea împrumutului şi rambursarea lui (Dicţionar de ştiinţe economice ). Credit. Relaţie bănească între o persoană fizică sau jurudică numită creditor, care acordă unei alte persoane, debitorul, un împrumut în bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilă în funcţie de riscul pe care-l asumă creditorul sau de reputaţia debitorului. (KIRIŢESCU, Costin, DOBRESCU Emilian. Moneda – mica enciclopedie.–P. 99.) Într-un mod simplificat creditul poate fi definit ca o formă specială de mişcare a valorii: vânzare de mărfuri cu plată amânată sau transferare de monedă cu titlu de împrumut. (MANOLESCU, Gheorghe. Monedă şi credit. P. 78.)

CREDITUL CA FORMĂ PARTICULARĂ A RELAŢIILOR DE REDISTRIBUIRE Acest concept, evident, se bazează pe ideea că prin intermediul creditului se produce redistribuirea valorică sau de bunuri. Economiştii susţinători ai opiniei, redau conţinutul economic al creditului ca transfer de capital între persoane fizice şi juridice. Creditul constituie o formă specifică de mişcare a capitalului de împrumut (MARX, Karl). Conţinutul economic specific al creditului este transferul unei părţi din produsul social de la unii participanţi la circuitul economic către alţi participanţi la acest circuit, un transfer cu caracter temporar (TURLIUC, Vasile. P.65). Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii economice (N. Dardac, T. Vascu / Monedă şi credit) Creditul reprezintă o relaţie bănească între o persoană fizică sau juridică numită creditor, care acordă unei altei persoane, debitor, un împrumut în bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilă în funcţie de riscul pe care-l asumă creditorul sau reputaţia debitorului. (C. Kiriţescu. – P.99). Creditul reprezintă o relaţie financiară între două părţi, creditorul şi debitorul, bazată pe încredere şi pe trecerea timpului, adică în acest caz, pe intervalul scurs între acordarea împrumutului şi rambursarea lui. (Dicţionar de ştiinţe economice.) Creditul şi operaţiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedează o sumă de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic, în folosinţă altui subiect economic, cu obligaţia acestuia din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primită plus o sumă de bani, care se cheamă interes sau dobândă. (Victor Slavescu) Creditul, reprezintă o relaţie economică dintre o persoană fizică sau juridică, care acordă împrumut sau vinde mărfuri şi servicii pe datorie cu încrederea în rambursarea acestuia sau achitarea cumpărăturilor la scadenţă (creditor), şi o altă persoană fizică sau juridică, care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie cu condiţia restituirii şi plăţii unei dobânzi (debitor), manifestată ca o tranzacţie realizată în baza unui contract. (Oleg Stratulat)

FUNCŢIILE CREDITULUI Funcţia de repartiţie Funcţia creaţie monetară

3. TRĂSĂTURILE ŞI ELEMENTELE CREDITULUI TRĂSĂTURILE CREDITULUI credibilitatea acordarea la scadenţă rambursabilitatea caracter plătibil garantarea destinaţia consemnarea creditului

RAMBURSABILITATEA Promisiunea de rambursare presupune riscuri şi, deci, angajarea unor garanţii. Riscul de nerambursare constă în întârzierea plăţii sau incapacităţii de plată datorită deficienţilor financiare ale împrumutatului survenite din cele mai diferite motive. Prevenirea riscului de nerambursare poate fi realizată prin garantarea împrumutului. Riscul de imobilizaresurvine în cazul în care banca (deţinătorul de depozite) nu poate satisface obligaţiunile faţă de titularii de depozite în urma aceleiaşi situaţii – deficienţe financiare. Evitarea acestui risc este posibilă prin instituirea sistemului de garantare a depozitelor.

CARACTER PLÂTIBIL Aceasta înseamnă că pentru beneficierea de credit debitorul achită o plată, care îmbracă forma de dobândă. Dobânda reprezintă caracteristica definitorie a creditului.

ACORDAREA LA SCADENŢĂ Caracteristică esenţială a creditului şi semnifică oferirea creditului pentru o perioadă strict stabilită de subiecţii tranzacţiei.

GARANTAREA CREDITULUI Înseamnă că orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile şi imobile, titluri de valoare etc. pentru diminuarea riscului insolvabilităţii în rambursarea împrumutului.

CONSEMNAREA CREDITULUI Caracteristică strict necesară a creditului. Acordurile de credit sunt consemnate prin înscrisuri, a căror formă de prezentare este variată şi implică multiple aspecte diferenţiate. Înregistrarea tranzacţiei de împrumut, fixarea operaţiunii de împrumut se face în baza contractului de împrumut, care este, în esenţă, o interpretare juridică a împrumutului. Acesta este strict reglementat de legislaţiile naţionale în vigoare. Aşa, Codul Civil al Republicii Moldova, Cartea a treia Obligaţiile, Titlul III Categoriile de obligaţii, Capitolul VII Împrumutul, Art. 867 Contractul de împrumut consacră: (1) Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar acesta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date... Referitor la creditul bancar, Codul Civil al Republicii Moldova, Cartea a treia Obligaţiile, Titlul III Categoriile de obligaţii,Capitolul XXIV Contractele şi operaţiunile bancare, Secţiunea a 3-a Creditul bancar, Art Contractul de credit bancar consacră: (1) Prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobânda şi alte sume aferente prevăzute de contract. (2) Contractul de credit bancar se încheie în scris...

DESTINAŢIA Este caracteristica care obligă împrumutatul de a utiliza creditul în concordanţă cu scopul pentru care a fost acordat şi, totodată, permite băncii de a urmări respectarea modului de utilizare.

ELEMENTELE CREDITULUI Dobânda Garanţia creditului Obiectul creditului Contractul de credit Scadenţa Responsabilităţile subiecţilor Subiecţii creditului

4. FORMELE Ş I VARIETATEA CREDITULUI Relaţiile de credit, având esenţă comună, totuşi, în raport cu anumite criterii, sunt foarte diverse. Pentru o mai bună cunoaştere şi analizare relaţiile de credit pot fi structurate după mai multe criterii.

FORMELE CREDITULUI Credit comercial Credit de consum Credit obligatar Credit bugetar Credit bancar Credit ipotecar Credit public Credit internaţional

CREDITUL COMERCIAL Creditul comercial este forma cea mai veche a relaţiilor creditare. În esenţă acesta apare în cazul în care furnizorul livrează marfa cu condiţia că achitarea ei va fi efectuată de cumpărător peste o anumită perioadă de timp. În interpretare clasică creditul comercial presupune utilizarea cambiei comerciale.

CREDITUL BANCAR Creditul bancar este forma pe care o îmbracă împrumutul în bani acordat de către bănci clienţilor săi. Participanţii la creditul bancar sunt reprezentaţi la modul general, de un agent nebancar (persoane fizice şi juridice), pe de o parte, şi bancă, pe de alta. Avantajul creditului bancar constă într-o flexibilitate mai mare comparativ cu cea a creditului comercial, intrucat sumele disponibile pot fi orientate către diferite forme de activitate economică. Prin intermediul creditului bancar se produce, pe de o parte, redistribuirea resurselor în economie, iar pe de altă parte, are loc emisiunea bănească (creaţia monetară).

CREDITUL DE CONSUM Credit de consum constă în vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal de valori mari şi folosinţă îndelungată, cum sunt locuinţele, articolele de uz casnic, autoturismele etc.

CREDITUL IPOTECAR Creditul ipotecar este forma creditului acordat de diferiţi creditori (bănci, corporaţii financiar-industriale, instituţii de credit nebancare etc.) proprietarilor de imobil (loturi de pământ, clădiri), care este depus în gaj. În funcţie de natura gajului acesta poate fi rural sau urban. Creditul ipotecar rural are drept garanţie a rambursării proprietatea funciară, asupra terenurilor. Creditul ipotecar urban are ca garanţie clădiri şi edificii. Menirea creditului ipotecar este susţinerea acestor proprietăţi.

CREDITUL OBLIGATAR Creditul obligatar exprimă relaţii între unităţi economice şi instituţii în calitate de debitori, care emit obligaţiuni, pe de o parte, iar, pe de altă parte, subscrisorii de obligaţiuni, în calitate de creditori, care îşi avansează capitalul în scopul obţinerii unei dobânzi. Emitenţii şi genurile obligaţiunilor: APC - obligaţiune de stat. APL – obligaţiune municipală. Societăţile comerciale – obligaţiuni corporative.

CREDITUL PUBLIC Credit public reprezintă relaţiile între persoana fizică sau juridică, care evoluează în rol de creditor, pe de o parte, şi administraţia publică de diferite nivele, în rol de debitor, pe de alta, prin care prima acordă o sumă de bani în formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri cuvenite.

CREDITUL BUGETAR Creditul bugetar exprimă creditul acordat de către administraţia publică de diferite nivele din bugetul public respectiv agenţilor economici, anumitor categorii de cetăţeni, administraţiei publice de alte nivele.

CREDITUL INTERNAŢIONAL Creditul internaţional tradiţional reprezenta creditul acordat de guvernul unei ţări guvernului altei ţări. În prezent aria acestei forme de credit s-a extins înglobând creditele acordate şi de instituţiile financiare internaţionale şi regionale, băncile din străinătate şi creditele atrase de pe pieţele financiare internaţionale de administraţiile publice centrale şi locale, organele acestora, Banca Centrală, băncile comerciale, companiile financiare, întreprinderile industriale etc.

Varietăţi de produse creditare Din punct de vedere a obiectului de producţiede comerţde consum După modul de garantare credit realcredit personal În funcţie de durata angajării credite pe termen scurt credite pe termen mediu credite pe termen lung În funcţie de calitatea debitorului Pentru persoanelor fizice Pentru persoanelor juridice După calitatea debitorului şi a creditorului credit privatcredit public Potrivit formei de acordare împrumut simplu factoring credit în cont descoperit leasing scontul comercial angajarea prin semnătură În funcţie de fermitatea scadenţei denunţabilnedenunţabil După modul de rambursare amortizabileneamortizabile

DIN PUNCT DE VEDERE A OBIECTULUI de producţie, servind nevoile activităţilor industriale, de construcţii, agricole, lucrări şi servicii; de comerţ, înlesnind schimburile şi finalizarea; de consum, atunci când facilitează relaţiile de vânzări cu plata în rate sau de vânzări pe credit (cu plata amânată) pentru bunuri.

DUPĂ MODUL DE GARANTARE credit real, care se acordă numai pe baza gajării cu elemente patrimoniale mobiliare sau imobiliare; credit personal, ce se poate acorda fără gaj material, fără ipotecă, numai pe baza încrederii pe care creditorul o are în partenerul său (debitor).

ÎN FUNCŢIE DE DURATA ANGAJĂRII credite pe termen scurt, până la 12 luni, pentru complinirea de fonduri aferente activităţii curente de producţie sau de circulaţie a mărfurilor; credite pe termen mediu, pe o perioadă de la unu până la cinci ani acestea servind scopurilor investiţionale în sfera creşterii volumului activităţii economice şi a dezvoltării sau modernizării activelor fixe; credite pe termen lung, peste cinci ani, având ca obiect activităţile de îmbunătăţiri funciare, pentru silvicultură, pentru modernizare şi retehnologizare în industrie, construcţii şi alte domenii.

5. ROLUL CREDITULUI ÎN ECONOMIE redistribuţia resurselor materiale în interesul dezvoltării economiei reale şi sectorului financiar; asigurarea incontinuităţii procesului de circulaţie a capitalului în condiţiile existenţei multiplelor întreprinderi şi ramuri cu diferită durată a ciclului de producţie (de la câteva ore până la câţiva ani), cu caracter sezonier etc.; crearea condiţiilor pentru folosirea completă a mijloacelor temporar libere ale cetăţenilor, agenţilor economici, instituţiilor publice etc. la necesităţile reproducerii; organizarea funcţionării eficiente a mijloacelor de circulaţie şi de plată, bazate pe caracterul creditar de emitere a monedei şi instrumentelor de plată fără numerar; contribuirea la organizarea managementului financiar eficient al gospodăriilor familiale, agenţilor economici, administraţiilor publice.