MODERNITATE ŞI TRADIŢIE ÎN PREDAREA LIMBII ROMÂNE ÎN TREAPTA INFERIOARĂ A LICEULUI MODERNITATE ŞI TRADIŢIE ÎN PREDAREA LIMBII ROMÂNE ÎN TREAPTA INFERIOARĂ A LICEULUI

Există şi se manifestă chiar şi în lumea contemporană un refuz surd dar şi declarat deseori, pe care elevii îl opun şcolii în general, şi care poate fi numit a opune rezistenţă la educaţie. Problema de substrat este probabil căutarea răspunsurilor la întrebările: la ce bun studiul unui corpus de ştiinţe şi arte după nişte reguli pe care unii nu le cunosc iar alţii nu le acceptă? şi la ce bun studiul teoretic dacă practica vieţii dintotodeauna cere alte cunoştinţe mai puţin academice?. Această problemă este centrul de interes al dezbaterilor pedagogice contemporane între specialişti, părinţi şi elevi, toţi deopotrivă implicaţi. Aceste cvasiconflicte între realitatea vieţii sociale şi pregătirea pe care o oferă şcoala stau la baza reformelor în învăţământ, mai exact sunt părţi ale unui ansamblu de mici schimbări fundamentale în individualitatea lor şi care însumate, în cele din urmă, se transformă într-o reformă. Fără educaţie iniţială şi continuă, individul lumii contemporane se va afla într-o poziţie de nonsens dată de stadiul empiric al cunoaşterii, iar observarea directă a lumii fără a fi însoţită de raţionamente, judecăţi şi abstracţii superioare, nu-i va oferi premizele unei evoluţii spirituale satisfăcătoare, în armonie cu sine, cu semenii şi cu universul.

Metodele de predare – învăţare specifice limbii şi literaturii române sunt multiple. Pentru a putea dezbate importanţa unor metode în asimilarea unor deprinderi şi abilităţi, trebuie să cunoaştem semnificaţia conceptului:

CE ESTE O METODĂ? Privită sub raport funcţional şi structural, metoda poate fi considerată drept un model sau un ansamblu organizat al procedeelor sau modurilor de realizare practică a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de profesori şi elevi şi care conduc în mod planificat (programat) şi eficace la realizarea scopurilor propuse. (I. Cerghit) Înţelegând prin metodă de învăţământ o cale, un drum străbătut deopotrivă de elevi şi profesori, prin care – conform unor principii (principii didactice) dar şi unor legi (legile învăţării) se înfăptuiesc obiectivele instruirii, adică se însuşesc de către elevi anumite cunoştinţe de bază şi se formează anumite capacităţi intelectuale şi convingeri în vederea integrării progresive în societate şi valoarea oricărei metode se stabileşte numai în funcţie de obiective. (Ion Berca)

Din punct de vedere etimologic, termenul "metodă" provine din limba greacă ("metha" = "spre"; "odos" = "cale") şi desemnează o cale eficientă de urmat pentru atingerea anumitor scopuri. Prin "metodă de învăţământ" se înţelege modalitatea comună de acţiune a cadrului didactic şi a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte, metoda reprezintă un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată Sub raportul structurării, metoda este un ansamblu organizat de operaţii, de procedee. Metodele de învăţământ sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strânsă relaţie cu mijloacele de învăţământ şi cu modalităţile de grupare a elevilor. De aceea, opţiunea pentru o anumită strategie didactică condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice.

METODE SPECIFICE LIMBII ROMÂNE Algoritmizarea, analiza gramaticală, exerciţiul structural, problematizarea (sau învăţarea prin rezolvarea de probleme), modelarea figurativă, instruirea programată, activitatea în grupuri mici. METODE SPECIFICE PREDĂRII LIT. ROMÂNE ŞI UNIVERSALE Lectura, expunerea, prelegerea-dezbatere, simularea, studiul de caz, reflecţia personală, brainstormingul, comentariul literar, interpretarea literară, analiza literară, cubul, cvintetul, ciorchinele, gruparea elevilor în funcţie de atitudinea faţă de o problemă, lectura şi rezumarea conţinutului unui text în perechi, stabilirea succesiunii evenimentelor, predarea reciprocă, jurnalul cu dublă intrare, tehnica lasă-mă pe mine să am ultimul cuvânt, realizarea unor predicţii etc. METODE COMUNE ÎN PREDAREA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE Conversaţia, problematizarea, învăţarea prin descoperire, dezbaterea, exerciţiul, învăţarea prin acţiune, demonstraţia, jocul didactic, rezumatul, algoritmizarea, explicaţia, lucrul cu manualul, activitatea în cabinet, exerciţiul, instruirea programată.

INSTRUMENTE DE EVALUARE TRADIŢIONALE interogarea orale; Exerciţii practice; Tema pentru acasă; Tema de lucru în clasă; Autoevaluarea ALTERNATIVE Observarea sistematică a elevilor; Investigaţia; Proiectul; Portofoliul

METODE TRADIŢIONALE Comunicarea tradiţională în cadrul lecţiei se bazează exclusiv pe transmiterea de cunoştinţe de către profesor, pe receptare şi imitare de către elev. Acest model de comunicare are la bază ideea că anumite cunoştinţe şi informaţii nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit şi se comunică elevului prin intermediul limbajului. Expunerea, prelegerea, descrierea, explicaţia, povestirea, lucrul cu manualul, sunt câteva metode la care recurg profesorii ce utilizează modelul de comunicare tradiţională în cadrul lecţiilor. Rolul profesorului este acela de a emite informaţii pe care elevul ce stă pasiv în bancă trebuie să le noteze în caiet. A doua zi elevul preia rolul de emiţător al aceloraşi informaţii către profesor – acum receptorul propriului mesaj emis.

Puncte slabe Accentul este pus pe conţinutul învăţării şi nu pe elev. Este importantă mai ales transmiterea unor cunoştinţe considerate valoroase şi mai puţin modul în care aceste cunoştinţe şi informaţii îl ajută pe elev în propria-i dezvoltare. De cele mai multe ori elevul memorează şi reproduce mecanic aceste cunoştinţe. Elevul apare ca un consumator pasiv al informaţiilor gata prelucrate şi structurate, oferite de către profesor, stimulânu-se din plin capacitatea de memorare şi imitare a acestuia.

Puncte tari Expunerea simbolică este în realitate modul cel mai eficient de predare al materiei şi duce la cunoştinţe mai sănătoase şi mai ştiinţifice decât atunci când elevii devin proprii lor profesori. Astfel, arta şi ştiinţa de a prezenta ideile şi informaţiile – în aşa fel încât din ele să rezulte sensuri clare, stabile, neambigue, care să fie reţinute în memorie pe o durată îndelungată, ca un corp organizat de cunoştinţe – constituie una din principalele funcţii ale pedagogiei. Necesită un timp de pregătire mai scurt; Bagajul informaţional este mult mai consistent Şi elevii slabi beneficiază de informaţii bine structurate şi clare

METODE DE TIP ACTIV- PARTICIPATIVE Prin metode de tip activ-participative înţelegem orice situaţie prin care elevii sunt solicitaţi şi sunt scoşi din ipostaza de obiect al formării şi sunt transformaţi în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare. Aceste strategii de tip activ-participativ vor fi folosite de profesor ţinând cont de valenţele formativ-educative ale fiecărei metodă în parte. Sub fiecare metodă de predare stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de învăţare al elevului. Educatorii trebuie să se preocupe de găsirea unor metode şi procedee variate adaptate diferitelor situaţii de instruire în care elevii vor fi solicitaţi.

Metoda cubului o Se realizează în cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite; o Pe fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASICIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ; o Se poate lucra în perechi sau în grupuri restrânse; o Este recomandabil ca feţele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată urmând paşii de la simplu la complex. I. SE PROPUNE TEXTUL LITERAR CE URMEAZĂ A FI CONSOLIDAT: , autor II. SE ANUNŢĂ ŞI SE EXPLICĂ METODA DE LUCRU; III. SE STABILESC CELE ŞASE GRUPE; IV. SE PRECIZEAZĂ SUBIECTUL DE LUCRU AL FIECĂREI GRUPE

Fiecare grup examinează toate particularităţile unui aspect surprins pe una dintre feţele cubului ; Faceţi un exerciţiu de scriere liberă timp de câteva minute pentru subiectul ales - 10 – 15 minute (este bine ca raspunsurile să fie originale şi se poate folosi imaginaţia pentru cazurile în care nu exista un corespondent în realitate); Realizaţi descrierea din puncte diferite de vedere; Compaţi cu alte noţiuni asemănătoare sau diferite; Asociaţi noţiunile: La ce vă îndeamnă să vă gândiţi? Analizaţi conceptul: Din ce este făcut, din ce se compune el? Aplicaţi: Ce puteţi face cu el? Cum poate fi folosit? Argumentaţi pro sau contra. Luaţi atitudine şi notaţi o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiilor voastre.

2. COMPARĂ 4. ANALIZEAZĂ 3. ASOCIAZĂ 5. A P L I C Ă 1. DESCRIE 6. A R G U M E N T E A Z Ă

După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile înscrise pentru a demonstra sistematizarea cunoştinţelor. Prin brainstorming, participanţii identifică idei novatoare pe care le includ într-o fişă a grupei. Prin acest exerciţiu se încurajează participarea fiecărui elev şi a lucrului în echipe. Forma finală a conţinuturilor realizate de fiecare grupă este împărtăşită întregii clase (6 minute – câte un minut pentru fiecare faţă a cubului). Lucrarea în forma finală poate fi desfăşurată pe tablă.

Puncte tari Stimulează atenţia şi gândirea; Oferă posibilitatea elevilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare; Lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea cerinţelor cubului este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor.

Metoda SINELG o Este o tehnică de predare - învăţare menită să servească drept referinţă convenabilă pentru nivelul cunoştinţelor elevilor la un moment dat; o Este o modalitate prin care se pot obţine informaţii despre ce ar dori elevii să afle în raport cu o tema anume; o Este o tehnică de monitorizare a înţelegerii; o SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să înţeleagă ceea ce citesc

Modalitatea de realizare Se realizează brainstorming-ul axat pe cunoştinţele elevilor despre subiectul unui text; Se realizează brainstorming-ul axat pe cunoştinţele elevilor despre subiectul unui text; Li se cere elevilor să marcheze astfel textul: Li se cere elevilor să marcheze astfel textul: pasajele care confirmă ceea ce ştiau deja se vor marca cu ; pasajele care confirmă ceea ce ştiau deja se vor marca cu ; pasajele care contrazic sau diferă de ceea ce ştiau sau credeau că ştiu se vor marca cu – ; pasajele care contrazic sau diferă de ceea ce ştiau sau credeau că ştiu se vor marca cu – ; informaţiile noi, neaşteptate se vor nota cu +; informaţiile noi, neaşteptate se vor nota cu +; pasajele în legătură cu care au întrebări se vor nota cu ?; pasajele în legătură cu care au întrebări se vor nota cu ?; Astfel, pe măsură ce elevii citesc, vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi de înţelegerea lor Astfel, pe măsură ce elevii citesc, vor pune pe margine patru semne diferite în funcţie de cunoştinţele şi de înţelegerea lor ETAPE ale metodei: - realizarea sensului, evocare, susţinerea elevilor în monitorizarea propriei înţelegeri, reflecţia. ETAPE ale metodei: - realizarea sensului, evocare, susţinerea elevilor în monitorizarea propriei înţelegeri, reflecţia.

–se citeşte textul şi elevii lucrează, individual, în vederea cunoaşterii acestuia; –semnele trebuie să fie relevante pentru reacţia elevilor în raport cu informaţiile desprinse din text; –după lectura individuală se revine la lista cu lucrurile cunoscute elevilor – se observă ce cunoştinţe s-au confirmat ; –se examinează apoi care sunt informaţiile ce diferă de cele ştiute, care sunt noutăţile şi lucrurile confuze ; După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii îşi monitorizează propria înţelegere, se implică în introducerea noilor informaţii în schemele de cunoaştere pe care le posedă deja. Corelează în mod deliberat noul cu ceea ce le este cunoscut. Elevii construiesc punţi între cunoscut şi nou pentru a ajunge la o nouă înţelegere. Învăţarea durabilă şi înţelegerea sunt personale.

Puncte tari oMoMetoda are ca scop generarea unui schimb sănătos de idei între elevi; oSoSe urmăreşte dezvoltarea vocabularului şi a capacităţii de exprimare; oSoStimulează gândirea critică; oIoIese în evidenţă modul propriu de a înţelege o temă anume; oRoRealizează asociaţii noi de idei sau relevă noi sensuri ale ideilor; oCoCaută căi de acces spre propriile cunoştinţe, credinţe şi convingeri. Participarea întregii clase la realizarea sistemului SINELG este lansată ca o provocare şi reprezintă o altă modalitate de integrare a informaţiilor noi între cunoştinţele asimilate de elevii.

Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat oeste o strategie de conştientizare de către elevi a ceea ce ştiu sau cred că ştiu referitor la un subiect şi totodată a ceea ce nu ştiu sau nu sunt siguri că ştiu si ar dori să ştie sau să înveţe; ometoda poate fi folosită în prima parte a unei lecţii – actualizarea vechilor cunoştinţe - evocarea; oactivează elevii şi îi face conştienţi de procesul învăţării; ose oferă elevilor posibilitatea de a-şi verifica nivelul cunoştinţelor. Se cere elevilor să inventarieze ideile pe care consideră că le deţin cu privire la subiectul sau tema investigaţiei ce va urma; aceste idei vor fi notate într-o rubrică a unui tabel – STIU; Ei vor nota apoi şi ideile despre care au îndoieli sau ceea ce ar dori să ştie in legătura cu tema respectivă; aceste idei sunt grupate în rubrica VREAU SA STIU; Profesorul va propune apoi studierea unui text, realizarea unei investigaţii şi fixarea unor cunoştinţe referitoare la acel subiect, selectate de profesor; elevii îşi însuşesc noile cunoştinţe şi îşi inventariază noile idei asimilate pe care le notează în rubrica AM INVATAT;

Modalitatea de realizare I. SE PROPUNE TEMA CE URMEAZĂ A FI STUDIATĂ: II. SE ANUNŢĂ ŞI SE EXPLICĂ METODA DE LUCRU Elevii lucrează individual şi inventariază ideile pe care le au în legătură cu tema propusă; Ei vor identifica şi aspectele necunoscute; Profesorul va conduce elevii să elucideze aceste neclarităţi şi aceştia vor completa rubricile tabelului.

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile înscrise în fiecare coloană pentru a demonstra nivelul actual al cunoştinţelor. Prin brainstorming, participanţii identifică situaţia de plecare precum şi ceea ce au dobândit în urma procesului de învăţare. Prin acest exerciţiu se încurajează participarea fiecărui elev prin conştientizarea eventualelor lacune şi prin motivarea acoperirii acestora. Lucrarea în forma finală trebuie să fie desfăşurată pe caiete.

Puncte tari Stimulează atenţia şi gândirea; Oferă posibilitatea elevilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare; Lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea cerinţelor este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor.

Folosirea calculatorului Câmpul de utilizare a calculatorului nu se reduce la o simplă substituire a celorlalte mijloace. În activitatea de predare-învăţare-evaluare calculatorul poate fi utilizat astfel: -Ca instrument de lucru pentru elev sau pentru profesor, -Ca mediu care intervine în procesul instructiv în mod direct, prin intermediul unui soft educaţional, sau în mod indirect când este utilizat calculatorul pentru controlul şi planificarea instruirii (calculatorul preia o parte din sarcinile profesorului ca manager al instruirii).

Puncte tari Prin utilizarea calculatorului şi mijloacelor moderne de învăţământ, elevii sunt mult mai atraşi de studiu, îşi măresc interesul pentru şcoală, având în vedere marea lor pasiune pentru calculator. Elevii beneficiază astfel de lecţii interactive cu un bun suport informatic şi ştiinţific, mult mai atractive, dar şi instructive datorită utilizării mijloacelor multimedia.

Puncte slabe pentru metodele activ-participative Necesită o pregătire mai riguroasă şi mai îndelungată; Nu pot fi folosite în cadrul oricărei lecţii. Bagajul informaţional este mai mic; Necesită atenţia sporită a elevilor dar şi capacitatea lor de a face conexiuni, de a descoperi singuri răspunsurile;

CONCLUZII Utilizarea eficientă a metodelor de predare-învăţare duce la dezvoltarea creativităţii elevilor. Învăţarea creativă presupune existenţa unui potenţial creativ al elevului, manifestat în receptivitatea faţă de nou, curiozitatea ştiinţifică, nonconformism, originalitate, capacitate de elaborare, fluenţă şi divergenţa gândirii, imaginaţie creatoare, inventivitate. Atât metodele tradiţionale, cât şi cele alternative de predare- învăţare sunt fundamentale pentru buna desfăşurare a activităţii didactice. Profesorului îi revine sarcina de a selecta atât metodele moderne cât şi cele tradiţionale ce pot fi folosite eficient în lecţiile de dobândire de noi cunoştinţe şi în lecţiile de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor.